Azi e ziua lui Vasile Alecsandri. (Basil, cum îl scriu francezii pe Vasile de la bonjurişti încoace.)
Istoria a reţinut un om de succes, senin, fără prea multe necunoscute, ceea ce e destul de plictisitor, din perspectivă călinesciană, de pildă.
Opinia mea e că, de mic, Sile a decis să aibă o viaţă la vedere şi, ca atare, şi-a ortografiat numele Alecsandri, fără x.
(Apropo de necunoscute, la un moment dat am sperat ca titlul “Doine” să facă o timidă trimietere la Doinele din viaţa lui. Nimic nici aici!)

Aşa cum impresioniştii au inventat plein-air-ul, Alecsandri a inventat pastelul, o specie care, parţial, este evocată şi astăzi, în week-end-urile paradisiace, când în Lunca Mirceştiului păsările “triluriesc” , iar grătarele “sfârâie”.

Bietul boier a cam ieşit din uz şi doar episoade prezidenţiale cu istorii ale unui galbăn ne mai îndeamnă la parafrazări.

Aşadar, anteniştii treiari vor jubila că “Istoria unui galbăn” se referă la “Despot Vodă”, dar şi vor împietri la gândul că  al lor “Dan căpitan de Plai” nu e aşteptat cu happy end la proces.