Arhive categorie: Biumacul de mină

Ponta, SIE și „ecuația Ambasadorul”

Eu presupun că, dacă Ponta nu ar fi fost ofițer SIE, instituția ar fi răspuns imediat ca atare. Ar fi în interesul național al României pe termen foarte lung.

SIE însă a preferat să adâncească ambiguitate și a răspuns că „ SIE nu este abilitat să răspundă unor întrebări de asemenea natură, chiar şi în condiţiile în care persoana la care se face referire nu ar fi avut nicio legătură cu instituţia”.

Problema este că „persoana”, adică Ponta, are legătură cu ceva mai important decât instituția SIE, un ceva ce se numește chiar „siguranța și chiar interesul  național”.

Fiindcă, dacă Ponta se va dovedi că a fost ofițer acoperit peste, să zicem, 2-3 luni, când el — pușche pe limbă! — ar putea fi președinte, va avea acces la informații mult mai importante decât are accesul din actuala postură. Cum ar fi toate informațiile militare în legătură cu baza NATO, să spunem.

Bine, bine, veți exclama, ce mai contează acest fapt câtă vreme serviciile secrete românești și americane, NATO mai ales, sunt servicii ce conlucrează!

Problema e că Victor Ponta se presupune a fi fost ofițer acoperit până în 2002, adică exact anul în care România a fost invitată oficial să adere la NATO. Iar anul său de presupusă retragere din garnizoană e, din această perspectivă, cel puțin ciudat. Fiindcă mentorul său, Adrian Năstase, era stăpânul absolut al țării, așa că retragerea lui Ponta poate fi explicată din cel puțin trei motive: 1.Ponta a fost implicat în misiuni ce au avut atingere cu SUA sau NATO; 2. Ponta urma să fie pregătit pentru o carieră externă (ambasador, ministru de externe, membru într-un organism european); 3. i s-a sugerat să se retragă de către viitorii aliați ai României.

Ultima ipoteză nu e deloc exclusă, fiindcă, dacă în 2002, Ponta nu reprezenta decât vârful de lance al unei clase politice ce cocheta încă cu Rusia, China sau țările arabe, de câteva luni fața Europei a fost schimbată complet. Agresiunea armată a Rusiei în Ucraina și agresiunea economică a Rusiei și a Chinei în România reconsideră total profilul viitorului președinte. Iar semnul acesta a fost dat în clipa în care Teodor Meleșcanu și-a anunțat candidatura la Președinție. Fiindcă e limpede că dl Meleșcanu nu și-a dorit să plece din fruntea SIE, ci probabil că i s-a sugerat că e cea mai elegantă manieră de a pleca.

Nu știu cum se sfârși acest caz, dar am scris pe blogul meu,  în 2 septembrie, că Ponta nu va candida.

Oricum, aștept cu nerăbdare să văd cum SIE va rezolva ecuația „Ambasadorul”.

    


Cu buimăceală, despre Roșia Montană

De mai mulți ani am învățat câteva lucruri simple atunci când știu că e posibil să fiu manipulat.

Mai întâi, să nu am o reacție emoțională, imediată. (Mai ales, să nu reacționez prin ricoșeu: adică dacă cineva care nu e neapărat o persoană creditabilă zice da, eu, prin ricoșeu, să spun nu.)

Să fiu sceptic și să nu cred neapărat doar în fapte. Fiindcă, dincolo de ele, se află ceva care scapă: context, adevăruri parțiale, interese, mediatizări partizane, erori de comunicare umană, bruiaje.

Să încerc să înțeleg cât mai bine fenomenul și să ascult și partizanii, și adversarii.

Să aflu cui îi folosește și cui nu, pentru a putea avea o idee despre posibilii păpușari din umbră.

Să compar cu alte fenomene asemănătoare și să observ diferențele.

Asta însemnă că, în clipa de față, trebuie să recunosc cu toată onestitatea, că nu știu ce să cred despre cum ar fi bine la Roșia Montană.

Faptul că Victor Ponta susține proiectul nu e deloc un motiv, pentru mine, ca ins plasat de partea cealaltă a taberei, să mă alătur, cu întreaga mea glandă tiroidă, protestarilor. Faptul că mi se spune că există interese rusești ca acest proiect să nu înceapă e, la fel, din aceeași familie a judecăților prin ricoșeu. A face ceva împotriva intereselor Rusiei cu un preț ecologic devastator e, iarăși, o judecată de Gâgă.

Sunt sceptic fiindcă nimeni nu a ieșit în stradă să protesteze că, în anii din urmă și ACUM, la Baia Mare se fac exploatări cu cianuri de către diverse companii, dintre care și una controlată de un înalt oficial din Republica Moldova. Unde au fost deja accidente!

(http://www.emaramures.ro/stiri/85844/CAMPANIE-eMM-Spunem-NU-cianurii-spunem-NU-poluarii-in-Baia-Mare-Vrem-un-oras-VERDE-Vrem-un-oras-CURAT-Vrem-un-oras-SIGUR-VIDEO-)

Oare de ce? Nu seamănă demonstrațiile de acum cu povestea drobului de sare care va cădea peste noi? Nu cumva ne isterizăm pentru ceva mai mult sau mai puțin probabil în vreme ce accidente cu cianuri au avut deja loc și nu s-a întâmplat nimic pentru a le preîntâmpina și pentru a pedepsi vinovații?

Iar ca să echilibrez balanța, pot să mă întreb de ce oare bugetul lui Gabriel Resources (Gold Corporation, la noi) pentru PR a crescut exponențial în ultimii 5 ani, ajungând să reprezinte o pondere substanțială din totalul cheltuielilor. În toate democrațiile un asemenea fenomen ar fi fost imediat privit cu suspiciune.

Nu știu dacă e bine sau nu să înceapă proiectul, dar știu că statul român a fost total impotent și iresponsabil cu patrimoniul său. Nu a fost în stare să aibă grijă de cetățile dacice de la Orăștie, darămite de un sit despre care ni se spune că VA FI protejat UNESCO.Îi doare fix în bască pe politicianul român de situl arheologic de acolo!

Cât despre redevență, ce folos pentru omul obișnuit că va de 6, 10, 20 sau 80 la sută? O să se regăsească redevența asta în salarii sau pensii? Se va știi ceva despre sumele cu pricina? În fond, pușcăriașul Năstase a dat subsolul petrolifer al României în baza unui contract despre care nu se știe nimic!

Sunt de partea protestatarilor fiindcă mi se pare că, pentru prima oară în istoria noastră recentă, imensa lor majoritate s-au săturat să fie furați pe față.

Asemenea lor, și eu cred că și Băsescu, și Ponta, și toți politicienii montanizați deja din toate partidele au interese pecuniare sau de altă natură.

Cât privește acuza că tinerii din stradă sunt manipulați, cred că, uneori, societatea se comportă asemenea unui cuplu: nu iese scandal din chestiuni grave, ci dintr-un nimic încărcat de tensiunile anterioare. E de ajuns un capac de toaletă nelăsat în poziția regulamentară ca să se ajungă la bătăi și divorțuri!

După cum cred că, ieșind în stradă, zecile de mii de oameni strigă HUOOOOOOOO! asemenea spectatorilor la meciurile de fotbal de dinainte de 89, cu gândul la toată mizeria celor care ne conduc cu cianura cinismului nesecat!

Ce-i de făcut, totuși?

E nevoie să știm, să câtărim, să înțelegem și doar apoi să hotărâm.

Cred că, in fine, a venit rândul mediei să pregătească un referendum național la capătul unei campanii echilibrate și competente despre Roșia Montană!

Fără picior de politician!