Dacă România se despică în două, de duminică seara, eu mă mut în Republica Română a Tinerilor.

A tinerilor care s-au trezit.

A tinerilor care au înțeles minciunile  PSD-ului și ale tuturor celorlalte partide.

A tinerilor care disprețuiesc găinăria unui plagiator.

A tinerilor care s-au săturat să plece din țară.

A tinerilor care cred în Dumnezeu și nu folosesc Biserica asemenea unui mop.

A tinerilor cărora le-a amorțit mâna întinsă.

A tinerilor care  vor ca viața lor să fie, în fine,  trăită de ei și nu prin nesimțiții baroni din toate partidele.

A tinerilor care s-au săturat  de toată mizeria unei mafii ce le sugrumă, în fiece noapte, Ziua de Mâine!

Dragă Domule Klaus Iohannis,

Ați mers la întâlnirea cu Ponta ca și cum ați fi mers la o bere.

Grav, riscant, iresponsabil, prostesc.

După turul I, ar fi trebuit să știți că nu mai sunteți proprietarul Dv. în materie de apariții publice.

Eu, adică unul dintre cei care și-au pus cam toate speranțele în victoria Dv., în ciuda tuturor nuanțelor din trecut, m-am simțit trădat de felul în care ați abordat o întâlnire cu o asemenea miză. Pe care, în cel mai bizantin și dâmbovițean stil, ați improvizat-o nepermis.

Prea adesea ați fost asemenea lui Ponta în fața lui Băsescu: un pisicuț care avea în paharul de apă singurul aliat. Din păcate, ați făcut figura unui român semihabarnist din diaspora ce macină o limbă de lemn la un examen-concurs la un cămin cultural de la țară.

Nu știu cine vă consiliază, dar vă consiliază prost. Dacă Dv. nu vreți să vă lăsați consiliat e și mai prost. Adică de prost augur. (Apropo, D-na Gorghiu e o lamentabilă comunicatoare și o cenușie vorbitoare de limba română!)

Așadar, ați dezamăgit și ați pierdut nu voturi, ci speranța a mulți votanți că, după masca Dv. de neamț taciturn, moderat și calculat,  s-ar afla ceva consistent.

Omul zilei de azi este inventatorul celebrei puști-mitralieră, Mihail Kalașnikov, născut într-un 10 noiembrie 1919.
Titlul zilei: cartea aceluiași, scrisă în colaborare cu Elena Joly, „Viața mea în rafale”.

Un titlu tare de tot, foc cu foc.

Ceea ce mă face să mă gândesc la câte un titlu adecvat pentru politicienii români.

Așa că, lui Crin Antonescu — ce din nou îmi reconfirmă, dacă mai era nevoie, nano-caracterul! — i s-ar potrivi „Viața mea pe un pat de pușcă”.

Iar Elenei Udrea, un previzibil „Nu mai apăsați pe Cocoș”.

Pentru știm noi cine, că „e mulți”, „Pe țeavă. Către bulău!”

Cred că un semnal foarte serios de coeziune (nu de unire!) a Dreptei ar fi trebuit să vină deja de ieri dimineaţă, din partea Elenei Udrea şi Monicăi Macovei.

Dacă nu vine de la ele, atunci de la cine?

Dincolo de orgolii, dincolo de trecut şi de nuanţele ce le despart de Iohannis, cele două candidate ar fi trebuit să fi spus limpede şi apăsat:

“Îi îndemn pe cei care m-au votat să iasă la urne în turul doi împotriva lui Ponta!”
Dacă nu fac asta, îmi pare rău să constat că povestea cu principiile şi cu România se cam duce dracului.

Manechinul Tăriceanu a luat un procent mult peste ceea ce nu a făcut, spus, murmurat în campanie. De unde a avut atâția bani e un lucru la fel de misterios.

Pe deplin explicabil e faptul că liberalii-uslași au votat cu el  și speră că vor fi răsplătiți.

Cert e că Ponta va anunța în curând că îl va numi prim-ministru pe Tăriceanu și, în acest fel, USL-ul se va reface în sufletul celor din teritoriu.

Iată de ce trădarea din trecutul apropiat a liberalilor e foarte posibil să ne tragă în prăpastia unui partid cinic, hoț și ticăloșit până la greață.

Dacă Sobaru ar fi reușit să își dea foc în curtea Guvernului, tot nu ar fi fost expertizat psihic, fiindcă TVR ar fi anunțat că era vorba de inaugurarea Grill-ului de toamnă!

Ordonanța de urgență cu privire la migrația politică a primarilor a fost devansată de una cu privire la migrația țânțarilor.

După ce 45 de secunde țânțarii au avut prilejul să se hotărască dacă vor rămâne țânțari sau devin libelule ori buburuze, aceștia au ales să fie altceva.

Drept pentru care stropitul antițânțăresc de 320 000 de euro al Consiliului Județean s-a dovedit o limonadă ce nic măcar nu i-a pișcat pe țânțari!

Oameni buni, deopotrivă anteniști și normali, Fondatorul confiscării clădirii Trustului Intact fură până și din carantină.

Ca se înțeșegeți:  unele neologisme din limba română au venit cu sensul lor exact.

Așa se face că o duzină însemnă 12 chestii de ceva, cartier înseamnă un sfert, adică a patra parte, iar carantină ar trebui să numere 40 de zile.

Cum vedeți, Felix a luat de acolo jumătate plus 1. Ca să fie acționar majoritar?

Abonamentul DIGI de 2 euro binemerită o campanie de promovare inteligentă și haioasă.

Agenția Papaya Advertising, care a realizat reclama, a propus o “știre” despre interzicerea ofertei Digi Mobil într-un utopic stat Belgravistan, pentru că prețurile sunt inacceptabil de mici.

Până aici lucrurile sunt acceptabile, chiar dacă referințele autoritariste sunt discutabile.

Problema apare într-un spot în care personajul Diva Deluxovici, după ce răzuiește niște aur în dulcele pentru câinii Pavlov și Pavlova, ne anunță că soțul sosește acasă de la câmp într-un elicopter, de asemeni poleit în aur.

La întrebarea „Ce cultivați?”, Diva Deluxovici ne dă un răspuns ce poate banal, ingenuu sau chiar firesc:

„Petrol, gaze de șist, diamante. Nimic ieșit din comun… ”

Ieșită din comun e doar povestea cu „gazele de șist”. Fiindcă introduce un mesaj subliminal cu privire la ceva care, deocamdată, nu e deloc ceva „nimic ieșit din comun”.

(http://www.stirihot.ro/video-video-diva-noul-spot-publicitar-din-campania-digi-mobil/354876)

Povestea cu câinii Pavlov și Pavlova are un umor aparte pentru cei care știu că savantul rus Pavlov, medic, fiziolog și psiholog, a demonstrat funcționarea reflexelor condiționate cu ajutorul unor experimente pe un câine.

Un patruped ce a intrat în istorie sub numele de „câinele lui Pavlov”. Căruia, când i se aducea hrana, la aceeași oră, i se aprindea și un bec.

Iar atunci când becul s-a aprins și nu a mai sosit mâncarea, câinele a salivat.

Mă tem că în acest spot ni se construiește o „salivație” despre normalitatea gazelor de șist!!!!

De dimineață am observat vreo 2-3 limuzine cu ZME pe placa de înmatriculare. Evident, de la ZMEU.

Din reflex, mâine îmi voi cumpăra un BMW și ezit între FAT și FFR, De la Făt Frumos, evident!
P.S. Fetelor frumoase și bine limuzinate, le recomand COS, de la Cosânzeana, sau ZBU, de la Zâna Bună.

De fapt Buuuuună! Care se transscrie la placa mineralogică BUU.