Votul Senatului pentru respingerea cercetării penale a lui Varujan Vosganian marchează fâsâirea „efectului Iohannis”.

Imediat după anunțarea votului au apărut voci care au avansat ipoteza că parlamentarii salvatori ai lui VăRogJan Vosganian ar aparține Puterii.

Sigur că e foarte posibil ca mulți pesediști ă fi votat împotriva urmăririi penale, dar, în acest caz, PNL-ul ar trebui să îi ceară lăcrimatului nostru liberal să demisioneze imediat din Senat. Nu doar fiindcă Vosganian a făcut de catabolism mecanismul de ridicare a imunității, ci mai ales fiindcă, prin tot comportamentul său lamentabil, a arătat clar că, în concepția unui senator român, Justiția este un demon ce trebuie exorcizat cu rugăciuni și mir. Ceea ce, dați-mi voie să observ, e chiar mai mult decât a te plasa deasupra Justiției, cum crede că nu se poate, ca proasta, Constituția României.

Psihodrama cu rugăciuni, închinări, plânsete, acatiste interpretată de VăRogJan Vosganian a transformat Senatul în ediția națională a emisiunii „Un Show păcătos”, ceea ce arată, încă o dată, dacă mai era nevoie, că Călin face ca Capatos (două ccofonii meritate!). Doar că, în loc de Mama Omida, l-am văzut cu acest Tata Omidul al preacinstitelor gaze cum se umilește pentru a nu lăsat să își demonstreze corectitudinea.

Jalnică imagine pentru un bărbat. Dar mai ales pentru un scriitor ce a dedicat memoriei, curajului și demnității o carte atât de frumoasă: Cartea șoaptelor.

Dacă din „curajul” lui VăRogJan, Memoria nu va păstra decât glandul (sic!) său lacrimal, din așteptata reacție a Alinei Gorghiu, mă tem că nimic.

Nu fiindcă liderița de caroserie a PNL-ului a făcut Facultatea de Drept într-o perioadă în care, la privat, terminau mai mulți decât s-au înscris, ci fiindcă nici nu are, nici nu poate spune ceva. De felul: Varujane, ia-ți cerșitul și umblă!

Iar dacă nu are, ce pretenții am mai putea avea noi?

Domnului Mateuț, părinții săi, pronosticând că nu va crește prea mult, i-au spus, minimalist, Gheorghiță.

În deplin acord cu cei ai Domnului Isărescu Mugur, care, cu siguranță sperând că progenitura lor va rămâne mereu gracil-infantilă, au optat pentru prenumele Mugurel!

Însă, dați-mi voie să adaug imediat, diferența dintre cei doi e substanțială: în vreme ce aparițiile publice ale Domnului Mugurel Isărescu dau un semn de normalitate financiar-bancară, aparițiile televizate ale Domnului Gheorghiță Mateuț  vestesc migrații grele dinspre Casa Poporului spre Jilava.

De fapt, vroiam să spun că, fără să vrea, Domnul Avocat Mateuț a devenit un rândunel al normalității.

Îți dai seama cum ai putut pierde alegerile astea având totul la picioarele tale?

Să îți reamintesc:

Ai hotărât cu aritmetica cea mai luxoasă cât de puține secții de vot să dai pulimii din diaspora.

Ai furat sute de primari printr-o O.U. de căcănar.

Ai transformat Biserica Ortodoxă Română într-un bar cu agheasmă și pe Nefericitul patriarh Daniel într-un biet chelner-DJ cu pantaloni rupți în cur.

Ai puturoșit sfintele icoanele și memoria călugărilor trăitori ai neamului cu mesajele tale de belfer.

Ai dat sărăntocilor de profesori preuniversitari și universitarilor câte 700 de lei acum câteva zile în speranța că doar-doar vor vota pentru tine.

Le-ai dat studenților o mică vacanță să plece acasă ca să se dez-mânie de sictirul împotriva figurii tale de manelist.

Ai controlat Poliție, primării, secții de votare, spitale, stabilimente, pușcării, aurolaci și internate nenorocite.

Dar nu ai controlat exact pe cine trebuia: pe Românii din Țară și din Afară de toate etniile cărora le-a fost greață la gândul că, în seara asta, ai fi putut spune, cu saliva altuia:

Mândru că sunt român!

Avantajul lui Iohannis față de Ponta în aceste dezbateri vine din faptul că el nu trebuie să dovedească neapărat că îl poate bate pe Ponta, ci că îi poate ține piept în mod onorabil.

Așa se întâmplă cu candidații ale căror voturi vin nu neapărat prin elecțiune directă, ci și prin ricoșeu.

Asta am înțeles abia ieri seară după reacțiile celor scrise în postarea mea iritată despre prestația lui Iohannis de la Realitatea TV.

Astă seară, echipa din jurul lui Iohannis a făcut ceva ce mi se pare inteligent și eficace: i-a spus lui Iohannis să nu se lase dus în cifre și să nu intre în hățișul demonstrațiilor, ci să pună în evidență o singură idee ce nu se poate doar verbaliza, ci, mai ales, dovedi. În speță, corupția endemică din PSD ce, trebuei să spunem, bate la fund de departe corupția din alte partide.

Așa că, în loc de o cursă între doi oameni ce promit, Iohannis l-a întrebat simplu pe Ponta dacă e de acord să îngroape definitiv legea amnistierii înainte de turul doi.

A întrebat asta de foarte multe ori și, cum s-a văzut, Ponta a lăsat garda jos și a tăcut mâlc. Asta fiindcă dacă ar fi fost de acord să convoace Senatul pentru un asemenea vot, baronii l-ar fi oferit MacDonalds-urilor, iar Antenele l-ar fi reîncarnat, de viu, în confetti lansate din tuburi de Zewa.

Iar ultima întrebare a arătat și că Ponta își risipește miștoul și tupeul tot mai involuntar olfactiv: așa cum scapă stomacul de gaze prin partea de jos.

În urma întreruperii furnizării de apă caldă în sectorul 4, Organizația PSD de sector  anunță locuitorii din zonă că prim-ministrul Victor Ponta va împărți apă caldă de Cornu la toți votanții și va face minuni.

Întâlnirea va avea loc în jurul orelor 19,00, când Dl. Ponta va transforma, doar cu această ocazie, programul electoral în apă caldă de ploaie la robinet.
În cazul întreruperilor de gaze, va fi solicitat dl Ion Iliescu. iar pentru învieri, persoana de contact este dl Dragnea.

Moda “Ice Bucket Challenge” — a doua ca popularitate după moda arestării baronilor  — face ravagii.

Nici bine nu s-a condiționat în libertate, că Năstase Adrian a și decis să se alăture companiilor multinaționale ai căror șefi își tot toarnă găleți cu apă rece pe cap.

Astfel, în decursul zilei de ieri, ăla micu, Andrei — căruia trebuia să îi revină țara, de unde și numele Țara lu Andrei — i-a pus lui taică-su pe cap un tablou de Dumitru Ghiață.  E drept, fără apă. 

Bine că a fost și doamna Dana de față, că, la banii lui, își putea permite un Boticelli în bot sau un Baba în altă parte.

Poate că ar trebui să scriu aici că, în calitatea mea de, presupus, bun creștin, nu doresc nimănui răul.

Așadar, nici lui Dan Voiculescu.

Ei bine, cu privire la jigodiile care NE-au furat România și ne scuipă de la înălțimea everestică a cardului lor, sunt un păgân perfect:

Le urez decenii de mititică și hectare de emisiuni cu bocete pentru ei!

Voi deschide o sticlă de vin buuun în clipa în care voi afla că această jigodie,  pe numele ei Dan Voiculescu, înfundă bulăul.

Asta fiindcă, laolaltă cu el, se scufundă în smârcurile trecutului, ciozvârta cea mai împuțită a trecutului nostru.

Alături de milioanele de români ce bălesc deasupra Antenelor, cu saliva lor securistico-patriotică, să nu li se ardă lampa televizorului.