Cred că ar fi nevoie, urgent, de un „Îndreptar pentru Riduri”.
Un fel de carte-cremă care ar putea corecta rătăcirile pielii.
Un titlu chiar mai exact: „Ortografia ridurilor greșite”.
Și, neapărat! toate volumele să fie îmbrăcate în piele nemuritoare.
E încă luni și lumea e pustie!
Fiindcă „lunea, toată lumea merge la Lidl”.
Iubitelor mele șvăboaice imaginare — din gând și, apoi, din scurgerea anilor –,
o anagramă dezacordată ce descrie perfect
decăderea în raft a iubirii:
„Ich Lidl bich”!
Un dinam îndrăgostit de Roată,
Într-o seară, îşi apropie obrazul
De Rotunda Roată Domnişoară
Şi îi spuse tandru: “Dintre toate,
Tu îmi eşti mai dragă şi aproape.
Cin’ ne-a blestemat ca doar în noapte
Lâng-obrazul tău să ne spunem şoapte
Şi iubirea noastră ca să ţină doar
Cât ţine lumina, cea de sus, din far?!”
P.S. Poezia, apărută în volumul Bicicleta Van Gogh, s-ar fi cuvenit, azi, să poarte un subtitlu așa: Fiindcă există un Sfânt Walentin al Bicicletelor tandre. De ce am scris Walentin? Pe motiv de bi-ciclu.
Portretul Doamnei B.
Dulce bicicletă cu ochii albaştri,
Roţi cu spiţe ai în loc de fiaştri,
Buza de sus, supărată, e doar un ghidon
Aşezată deasupră de far-papion,
Mâna dreaptă şi stângă, ascunse în albe
Mănuşi mângâie lanţul. De salbe.
Iar pe deget – inel cu piatră subţirică -,
Roşu crud, sălbatic, ochiul de pisică.
Nu spun, zise bicicleta domnişoară de la pension,
Cin’ sfielnic astăzi m-a luat de ghidon
Şi mi-a trimis buchet de romaniţe
Să mi-l pun diseară între spiţe,
Dar, vă rog, la valsurile vieneze,
Când dansez cu el,
N-aruncaţi, în sală, pioneze.
Închide, mamă, fereastra cum ştie doar
Guvernanta Clermonda.
Afară bicicletele se joacă, pe moarte,
de-a Fronda
şi din Palatul de la Valetta
la radio le vorbeşte Domnul Motocicletta.
Culcaţi sub ferestre,
bicicliştii bi-cauciucaţi
ascultă fluierând în şoaptă
înduioşaţi cum tricicletelor,
‘nainte de culcare,
li se povestesc poveşti cu motoare.
Astăzi plouă tare. Ieri a plouat mai puţin. Aş putea scrie “mai slab”. Îmi imaginez Ploaia de ieri ca pe un manechin. Are picioare lungi şi leşină în timp ce coboară spre marele public. Aş vrea să îi dau un nume. Comunitatea creştină din T. nu vede cu ochi buni un asemenea gest. Nici alte accente. Muslimii sunt tot mai atenţi pe la uşile magazinelor cu fete ce studiază la Drept. Şi de ei, şi de ei se apropie Ora 11 Exact.
Unii dintre voi se gândesc acum la chestii mai importante. Alţii nici nu ştiu de existenţa blogului meu. Ploaia cade p mai departe nebotezată. La un moment dat cineva din anturajul atenţilor vrea să îi spună ceva. Oftează şi se lasă plouat mai departe. E un conglomerat cu probleme şi nu ar vrea să adauge religia meteorologică la vechile noastre aspecte. Aşa că, până să îi încrusteze un nume pe nor, preferă să să moară şi se să se reîncarneze, cu puţin noroc, într-o frază banală.
Hamac, aspidă şi plecaţi în Canada vor fi cuvintele-cheie ale acestei ceremonii.