Arhive categorie: Timișorean mofluz

Timișoara, capitală culturistă europeană?

Propunerea Asociației Timișoara, Capitală Culturală Europeană de a cere timișorenilor să sprijine candidatura Timișoarei la acest titlu prin 21 de flotări mă determină să cred că vom candida la titlul de oraș Capitală culturistă, nu culturală.

În plus, cred că valul entuziast de flotări din orașul florilor (orașul flotărilor) va discrimina femeile. Fiindcă, evident, bărbaților le este la îndemână să facă asemenea exerciții benefice candidaturilor de orice fel, dar femeilor cred că le va fi mai greu.

Și nu mă refer neapărat la doamnele cu o configurație mai generoasă a pieptului, ci la toate domnișoarele și doamnele.

Nu în ultimul rând, o asemenea propunere ce îmbină gimnastica și magia, pentru mine seamănă puțin și cu miruirea lui Dan Șova în Catedrala Mântuirii Politicienilor care este Casa Poporului.

Timișoara e Timișoara din pricină că e un acvariu și nu un fluviu cu bănățeni obstetrico-austrieci

Am postat deja pe Facebook o interjecție dezvoltată despre cum ADN-ul și, mai ales, ARN-ul meu e corcit: sunt născut la Sînnicolau Mare (un loc pe care îl iubesc amniotic!), cum am avut primele coșuri și cum am ținut în brațe primul fus cu sâni la Jimbolia, am fost profesor cu plete la Gătaia și la Șemlacu Mare (spre disperarea cvasi resemnată a directorilor Weissmann și Mornăilă, plus Mezinca la Șemlac) și cum, încet-încet, m-am igrasiat de Timișoara într-un demisol de pe strada Victoriei 24. (Asta nu am scris-o, dar promit să o fac, fiindcă în demisolul ăla s-au perindat tovarăși de drag minunați, cum ar fi Moni Drăgan, Șerban Foarță, Radu Todoran, Vio Bucuraș, Corina Ticiu, Mimo Obradov, Alec Foelker,  Dorin Ticiu, Marius Giura, Călin Țunea, Luminița Samfirescu, Dana Achim, Hansi Costea, așa, la botul calului de lemn, dacă tot suntem pe zodiacul chinezesc. 

Destinul, acest membru perpetuu din Commando Viola Ultra Curva Sud (Peluza Sud Timișoara) din tribuna meciurilor lui Poli, m-a țintuit în Timișoara c într-un insectar de lux. Unde stau, cu apartament, de 30 de ani și, cu buletin, de după 89.

Necazul cu timișorenismul e că, în opinia mea, a devenit o vânătaie și nu o stare de spirit. (Mă tot întreb dacă nu cumva Revoluția din 1989 nu ne-a transformat în niște nomenclaturiști ai ei!)

Dacă e o virtute, atunci ea nu se dobândește prin naștere.

Dacă e o stare, atunci ea se poate transplanta prin locuire și spirit. Așadar, poți fi timișorean și la Buhuși câtă vreme, atunci când te întreabă milițianul contemporan ce ești, tu, ungur din Buhuși, răspunzi „buhușist”. Sau, mă rog, ceva în legătură cu orașul. Fiindcă, de regulă, un loc cu destin cosmopolit cum e Timișoara nu are obiceiul să despartă, ci să așeze laolaltă. Asemenea simbolului: symbalein se traduce prin „a pune laolaltă”, spre deosebire de „diabolon”, „a despărți”.

Fiindcă,  dați-mi voie să sper, Timișoara nu e o cartografie despre un oraș maghiaro-evreiesc ocupat de români  — știu că nu vă place asta! –, ci o inefabilă proiecție a românului eliberat de naționalismul idiot ce își închipuiește locuirea sa ca un Cuib al Tuturor.

Apropo, pruncii mei sunt timișoreni de drept. Iar eu fredonez un Phoenix  vechi, live, de la Casa de Cultură din Sînnicolau, prin 71!

Domnule Robu, what the hell se aude de la Heaven la ora asta din noapte?

E ora 2 și 6 minute dimineață și, dinspre Spitalul Județean, se aude o muzică mult prea tare pentru o asemenea oră!

Să fie discoteca de la terapia intensivă?Bagă un riff chirurgii mai tineri?

Lovește cineva cu violență exagerată toba de la supermarketurile cu mezeluri din zonă?

Mestecă urologii pietre prospăt scoase din rinichii bolnavi în ritmuri latine de congas?

Urlă asistentele șefe gospeluri către Nicolaescu?

Mă tem că e muzică de la o discotecă din zonă!

Mă tem că aia care dau atât de tare muzica n-au feisbuci, iar cei care o pot da mai discret nu au fost încă aleși!