Tudor Chirilă îmi place mult deoarece
1. nu cântă, ci se cântă pe el
2. trăiește în literatură cum alții trăiesc din dobânzi
3. steaua răzvrătită de deasupra inimii lui are flotant în Constelația Melancoliei, colț cu cea a Singurătății
4. în exprimare meteorologică, e lapoviță, ceea ce se poate echivala cu Janus bifrons ori chiar și Râsu-Plânsu
5. poartă și în somn o cartușieră plină de gloanțe cu praf de pușcă tânăr spre juvenil
6. culturalmente, e încă Delfin, fiindcă a mâncat prea lacom din cărțile presărate în acvariul familial asemenea unor pesmeți pentru pești rari, japonezi
7. Unchiul Vanea este doar și doar pentru el mult mai apropiat
8. Deși suferă de o cronică igrasie mozartiană, încă așteaptă un comunicat de presă care să anuleze doar atât: Cosi fan tutte/tutti! Și pentru Inima lui, și pentru Suferința de-afară.
Nu ştiam că domnul Şova dă ceva cu candoare, adică nu văd candid dând.
Lumea asta moartă va-ncerca să ne fure votul, domnule Tolcea (futu-i în gură să-i fut!) (à propos, în ce circumcizie electorală o fi candidînd Dan Şova?)