Istoria alcoolicilor prin capodopere. Și invers!

Astăzi, un shot despre autorul unui roman superbissim, Sub vulcan : Malcom Lowry.

Am citit ediția din 78, tradusă de Caraion, cu o prefață semnată de timișoreanul nostru Sorin Titel. După 1990, când a apărut ediția cu titlul Sub vulcan, în mult mai buna traducere a lui Florin Șlapac, nu am avut curiozitatea să o recitesc. Tot așa cum nu am recitit Saul Bellow, Darul lui Humbold, în traducerea necenzurată.

Dar asta e o altă poveste.

Lowry e unul din marii scriitori-bețivi ai lumii, alături de Poe sau Dylan Thomas, de pildă. Mai precis, a fost un dependent de alcool în care a găsit și Paradisul, și Infernul.

Când m-am gândit să scriu despre sezonul bețivilor amatori (până în 7 ianuarie), mi-am adus aminte de un articol al Feliciei Antip reluat în volumul Lumea în ziare, unde scria despre o operație pe creier suferită de Lowry pentru a scpa de insuportabilele atacuri de panică și de depresie.

Pe crucea lui, un epitaf armonic în toate sensurile: Here lies Malcolm Lowry, late of the Bowery, whose prose was flowery, and often glowery. He lived nightly, and drank daily, and died playing the ukulele.

Sub vulcan e unul dintre primele 10 romane ale lumii, dacă vă vine să credeți că un consumator de mescalină, whisky, absint și de toate până la vomă poate scrie așa ceva.


O părere la “Istoria alcoolicilor prin capodopere. Și invers!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.