Astăzi, în loc să vorbim despre Majestatea Sa Regele Mihai, am pălăvrăgit despre Ziua Armatei.
Care Armată?
Cea care a pierit în temnițele comuniste odată cu ofițerii ei de elită?
Armata ieșită din sâmburele sovietic al Diviziei Tudor Vladimirescu?
Cea care a secretat în fruntea ei Ceaușești sau Chițaci?
Armata care culegea porumbul CAP-urilor cot la cot cu elevii, studenții și profesorii?
Cea care a tras în poporul ei în 1989?
Armata lui Bernevig sau Stănculescu?
Armata delirului produs de generalul Degeratu?
Evident, asta nu e Armata mea.
Eu respect doar ofițerii de felul lui Viorel Oancea sau CADA.
Eu sunt mândru de românismul și patriotismul militarilor ce îl aveau drept Comandant suprem pe Rege.
Lor și numai lor, din păcate, li se cuvine, de Ziua Majestății Sale, gândul bun și mândria.
La mulți ani, Sire!