O informație Dorin

Prietenul meu din copilărie, Dorin Ticiu, a murit sâmbătă seara.
A dat piept, cum se spune, cu un cancer la plămâni pe care l-a purtat mai multe luni cu aceeași facondă enervantă și provocatoare cu care a negociat totul în viață: astmul, facultatea, căsătoriile, pușcăria, exilul de la Amara.
Dragul meu Ticiulică însă nu a fost tocmai un norocos, cum se vede.
Îl știu bine, l-am știut de foarte aproape, mai ales în ultimii ani, când am avut mare nevoie de el.
Cam așa cum, atunci când ți-e frică de moarte, vrei să plângi într-o batistă în care se mai simte aerul din copilărie.
Cu el am deschis ochii, cu el am crescut, cu el am iubit aceleași fete și am râs ca prostul.
Viața mea, copilăria și adolescența mea la Sânnicolau Mare sunt pline de tembelismul lui viu.
Odată cu transformarea lui Dorin în această informație despre Ceva Ce A Fost, vă anunț că am scăpat de grija unor lacrimi, de două numere de mobil și de întâlnirile insuportabile cu un individ care doar aducea cu el, ciugulit de niște porumbei haloși, citostatici.