Ponta, SIE și „ecuația Ambasadorul”

Eu presupun că, dacă Ponta nu ar fi fost ofițer SIE, instituția ar fi răspuns imediat ca atare. Ar fi în interesul național al României pe termen foarte lung.

SIE însă a preferat să adâncească ambiguitate și a răspuns că „ SIE nu este abilitat să răspundă unor întrebări de asemenea natură, chiar şi în condiţiile în care persoana la care se face referire nu ar fi avut nicio legătură cu instituţia”.

Problema este că „persoana”, adică Ponta, are legătură cu ceva mai important decât instituția SIE, un ceva ce se numește chiar „siguranța și chiar interesul  național”.

Fiindcă, dacă Ponta se va dovedi că a fost ofițer acoperit peste, să zicem, 2-3 luni, când el — pușche pe limbă! — ar putea fi președinte, va avea acces la informații mult mai importante decât are accesul din actuala postură. Cum ar fi toate informațiile militare în legătură cu baza NATO, să spunem.

Bine, bine, veți exclama, ce mai contează acest fapt câtă vreme serviciile secrete românești și americane, NATO mai ales, sunt servicii ce conlucrează!

Problema e că Victor Ponta se presupune a fi fost ofițer acoperit până în 2002, adică exact anul în care România a fost invitată oficial să adere la NATO. Iar anul său de presupusă retragere din garnizoană e, din această perspectivă, cel puțin ciudat. Fiindcă mentorul său, Adrian Năstase, era stăpânul absolut al țării, așa că retragerea lui Ponta poate fi explicată din cel puțin trei motive: 1.Ponta a fost implicat în misiuni ce au avut atingere cu SUA sau NATO; 2. Ponta urma să fie pregătit pentru o carieră externă (ambasador, ministru de externe, membru într-un organism european); 3. i s-a sugerat să se retragă de către viitorii aliați ai României.

Ultima ipoteză nu e deloc exclusă, fiindcă, dacă în 2002, Ponta nu reprezenta decât vârful de lance al unei clase politice ce cocheta încă cu Rusia, China sau țările arabe, de câteva luni fața Europei a fost schimbată complet. Agresiunea armată a Rusiei în Ucraina și agresiunea economică a Rusiei și a Chinei în România reconsideră total profilul viitorului președinte. Iar semnul acesta a fost dat în clipa în care Teodor Meleșcanu și-a anunțat candidatura la Președinție. Fiindcă e limpede că dl Meleșcanu nu și-a dorit să plece din fruntea SIE, ci probabil că i s-a sugerat că e cea mai elegantă manieră de a pleca.

Nu știu cum se sfârși acest caz, dar am scris pe blogul meu,  în 2 septembrie, că Ponta nu va candida.

Oricum, aștept cu nerăbdare să văd cum SIE va rezolva ecuația „Ambasadorul”.

    



Acest articol a fost publicat în Biumacul de mină. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *