Să nu îi uităm, la Nașterea Pruncului Iisus, pe Cei trei crai de la Răsărit

Nu mai știu de unde sunt parte din rândurile de mai jos, transcrise de pe vechi fișe. Poate că dintr-o carte a lui Guénon. Nici nu are importanță prea mare.

Constat că, pentru românul obișnuit (cum o fi el, nu știu!), „crai” e o persoană cu succes la femei. De fapt, un crai — așa cum se vede și la cărți — este un rege, o rigă. Ciudat feminin.

Și mai observ că evangheliile sinoptice, adică Matei, Marcu și Luca (mulțumesc, Dle T.B.!) nu dau  prea multe informații despre craii de la Răsărit care vin în Bethleemul Iudeii pentru a i se închina pruncului Iisus. Doar în Evanghelia lui Matei sunt amintiți, iar numele lor — Melchior, Baltazar și Gaspar — le știm dintr-o evanghelie a bisericii armenești, unde aflăm că Melchior (Melkon) este regele Persiei, Gaspar este regele Indiei, iar Baltazar, regele Arabiei.

Toate pământurile știute a fi, pe atunci, locuite. Ecumenism curat, etimologic vorbind.

Cei trei regi-magi vin la ieslea cu Pruncul Divin călăuziți de o stea și îi aduc acestuia aur, smirnă și tămâie. Adică însemnele Regale și Sacerdotale (preoțești).

Interesant că Melchior înseamnă „regele aurului”, ceea ce nu are absolut nicio legătură cu aurul bancar, ci, totalmente, cu cel alchimic.

Nu în ultimul rând, vă trimit la o minunată cărțulie a lui Michel Tournier, Les Rois Mages, netradusă încă în românește, unde cele trei capituluțe se numesc așa: Gaspard de Méroé, Regele Negru Îndrăgostit, Balthazar, Regele Mag al imaginilor și Taor de Mangalore. Prinț al zahărului și Sfânt al sării.

Ultimul este cel mai interesant personaj fiindcă el nu apare în texte. Taor este, poate, metafora metanoiei ce preface copilul (sclav al dulcelui previzibil)  într-un înțelept al virtuțiilor Sării.


Acest articol a fost publicat în cultură. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *