Scrisoare deschisă Domnului Ministru Funeriu

Domnule Ministru Funeriu,
Pe un blog căruia Ministerul Sănătății îi va rămâne pururi dator din cauza endemiei, Vindec Prostia, citesc despre excesul de bărbăție cu care greviștii v-au înzestrat. Cu accent, neapărat, pe a doua silabă. (http://vindecprostia.ro/2010/03/26/greva-profesorilor/)
Referitor la cele scrise acolo cu privire la arestabilitatea unor medici, mă tem că și destui profesori de oraș stau cam prost la capitolul Meditații Neimpozitate și Meditații pentru Notă Mare.
În această direcție, e de pornit urgent o investigație despre ”muritorii de foame” ce își meditează elevii cu o competență demnă de obținut fix la catedră.
Fiindcă acest fenomen nu numai că privatizează prea devreme școala românească, ci și creează grave inegalități sociale.
Trimit la un asemenea fenomen și pentru a înțelege mai bine de ce, de pildă, manualele de matematică sau mai știu eu de ce sunt atât de împuțite.
În virtutea unei asemenea observații, constat că elevul nu are cui să se adreseze fiindcă, în școala românească de azi, i se fură copilăria, adolescența, sănătatea.
Dacă ați auzi ce spun elevii despre felul în care se formează, ați deveni mai mult decât depresiv.
Sau poate că, în procesul de evaluare pe care cadrele didactice îl parcurg acum, evaluarea elevilor și a părinților să nu conteze nici cât negru sub unghie?
Vă atenționez, în acest sens, că fenomenul desființării unor norme didactice a fost în așa fel gândit încât prestația la catedră să nu aibă nicio valoare. De ce? Fiindcă e mult mai ușor să te sprijini în tot soiul de invenții fără nici cea mai mică legătură cu actul didactic și să te faci că educatoarele sau învățătorii au ca misie scrierea unor manuale sau cărți în loc să alfabetizeze Românul!
Personal, aș fi complet nesimțitor la aflarea veștii că învățătoarea sau proful copiilor mei scrie cărți, iar la clasă e un satrap sau un incompetent.
Fenomenul institutorilor ce scriu cărți seamănă izbitor cu așa-zisa cercetare din Universitatea de Vest care a produs, deocamdată, hectare de termopane și computere de ultimă generație pe care secretarele noastre și-au deschis conturi de Messenger.
De asemenea, atenționez, prin prezenta, Ministerul Educației cu privire la prospera Industrie a Bacalaureatului, un fenomen divin căruia i se închină absolut toate partidele politice ale urbei.
Domnule Ministru, dacă nu știți. vă spun eu ce îmi mărturisesc studenții din anul 1: Bacul a devenit o afacere între părinți și comisie!
Corupția și jegul din învățământiul românesc nu e un fenomen politic, ci unul transpartinic. Uriașe energii părintești se pun în mișcare pentru a frauda, ocoli, înșela acest examen.
Cu prețul deja sesizabil al imbecilizării definitive a României.
După cum uriașe energii academice se pun în mișcare pentru a bloca Legea Educației.
Explicația e simplissimă.
Mai întâi, fiindcă liderii universităților românești gestionează un patrimoniu ce valorează sute de milioane de euro.
Apoi, fiindcă și Dv. încurajați implicit, prin prezentul proiect de lege a Educației, o nouă formă de întrecere socialistă în domeniul educației: salariile cadrelor didactice sunt condiționate de numărul studenților: număr mare – salarii mari; studenți puțini – salarii mai ”discrete”.
Iată de ce rectorii nu mai sunt de mult managerii unei viziuni universitare de calitate, ci supraveghetorii unor supraaglomerate Avicole cu mii și mii de boboci cărora li se promite iluzia unei diplome neacoperite nici de angajare, nici de competențe.
Vrem, nu vrem, sistemul mixt de învățământ universitar subvenționat și cu taxă ne adaugă sub titulatura instituției un apendice rușinos: cel de Langoșerie.
Din 1990 încoace, universitățile românești produc, nu formează.
Iată de ce v-aș îndemna să reflectați la felul în care poate fi temperată viziunea exagerat liberală în domeniul educației unde, de pildă, și limbile clasice, și filosofia se cer susținute de buget, nu de piață.
Salut cu speranță schimbările pe care noua Lege le va aduce în învățământul universitar, mai ales în ceea ce privește sistemul de alegeri, nepotismul și procedurile de avansare, însă nu pot să nu observ că Legea suferă de o timiditate ce trebuie vindecată.
De monopolul educației ce aduce bani, influență și incompetență crasă.
Drept pentru care vă atrag respectuos atenția că această lege nu privește doar viitorul cadrelor didactice, ci chiar al României.

P.S. Știu foarte bine că, în România postdecembristă, Dascălul e o gânganie nenorocită, umilită și fără nicio luminiță de prețuire. Tuturor acelor minunați și devotați educatori, le cer iertare fiindcă statul român, deopotrivă cu percepția publică, îi pune alături de șperțari și penibili.


Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Scrisoare deschisă Domnului Ministru Funeriu

  1. Tudor spune:

    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

  2. Agripina Rusu spune:

    Iata ca am ajuns asta pagina web despre Scrisoare deschisă Domnului Ministru Funeriu , cautand despre maramu.

    Acum ce sa zic ca faci treaba super. iti recomand sa vezi si saitul http://cazare-maramures.net o pagina despre maramureseni.
    Numa bine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *