Căsăpirea lui Brâncuşi nu a încetat în anii 50, atunci când tractorul a încercat să scoată din rădăcini Coloana fără sfârşit.

La finele clasei a XII-a, sfertodocţii cu diplomă la FF aşază pe “sonete” imagini cu relativ aceeaşi lucrare, din care lipseşte ultima parte, fix cea care deschide spre nesfârşit. Dacă lucrarea lui Brâncuşi ar fi fost finită, poate că altfel ar fi fost şi numele ei. Fiindcă esenţa lucrării nu este aşezarea câtorva module, ci repetabilitatea modulelor la nesfârşit, după cum arată şi figura din vârf.

Să iei fragmente din coloană şi să le aşezi în logoul campaniei pentru europene mi se pare nu doar nepotrivit, ci, mai ales, stupid şi inept.

Fiindcă acea coloană din cercul roşu nu îi aparţine marelui Constantin Brâncuşi, ci unuia neterminat, pe nume Costică Brâncu.