Să fii tânăr nu e neapărat o virtute!
Mai întâi, fiindcă — vorba lui Grigore Moisil — tinerețea e un defect de care te vindeci în fiecare zi.
În al doilea rând, fiindcă anotimpul cu pricina e unul chiuretat la experiență, răbdare și nuanță.
Dacă ar fi să mă întrebați de ce cred eu că Tinerețea e ne-zeul căruia i ne închinăm, am să fiu extrem de tăios: fiiindcă tinerețea consumă, experimentează, reface, greșește cu grație. Dar, mai ales, fiindcă ea poate fi ușurissim manipulată.
Așa cum s-a observat cu greață și la întâlnirea necopților Ponta-Petrescu cu un prea-tatuat marinar.
Drept pentru care opinez că, în fruntea Trebii Politice, se impune ca vârsta de accedere să fie bine trecută de 50 de ani.
Altfel, diferența dintre guguștiucul de Harvard și cel de Cornu e insesizabilă!