Surse bine informate din Ministerul Educației Naționale susțin că PP-DD face presiuni puternice asupra ministrului Remus Pricopie pentru a semna un Ordin de ministru cu privire la înlocuirea romanului „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon din programa de Bacalaureat.
Danpopularii sunt gata să renunțe la numirea unui ministru în Guvernul Ponta în schimbul prezenței în programa de studiu a titlului ”Noi și ciocoii vechi”, de Dan Diaconescu.
După alegerile locale scriam că PP-DD e un pericol mai mare decât centaurul uselist pe jumătate scopit și hemiplegic la om.
După defectarea lui Crin profeția mi s-a adeverit cu o precizie elvețiană: Ponta nu a reacționat așa cum ar fi trebuit să reacționeze orice creatură cu sistem nervos în dotare, ci a preluat modelul de euglena viridis al lui Dan Diaconescu: de fapt, nu s-a întâmplat nimic (decât la TV), așa că USL-ul merge mai departe în teritoriu.
Exact cum făcea, la București sau la Roma, Dan Diaconescu atunci când îi ataca pe ciocoiul Ponta și pe ceilalți ciocoi, iar în teritoriu pepedediștii se plasau în posteriorul călduț al USL-ului, recte (sic!) al PSD-ului.
O asemenea reacție poate fi calificată exclusiv în două moduri: cinism sau derealizare.
Dacă cinismul e aproape de înțeles în viața politică românească, cu derealizarea avem o problemă. Mai ales în cazul celor din vârful Puterii. Unde un asemenea diagnostic nu este o simplă consecință a excesului de putere, ci, mai ales, exprimă cu îngrijorare extremă premisele rodnice ale unei indiferențe colective. Mai brutal spus, semnul clar al unui autoritarism indiferent la orice norme.
Transpus în relația exprimată în titlu, cred că Victor Ponta a ajuns să creadă că el a îndeplinit sau e pe cale de a îndeplini toate promisiunile mirobolante ale lui Dan Diaconescu.
Iar acest declic s-a produs mai ales în clipa în care Antonescu l-a părăsit fiindcă exact în acel moment Ponta a avut nevoie de a se transforma dintr-un „reparator” al „urgiei pedeliste” într-un Messia al unei politici mântuitoare.
Pont știe foarte bine că, dacă ar fi recunoscut ruptura de Crin, parte din cioburile acestei rupturi i s-ar fi regăsit în electorat. Așa că el nu numai că nu a recunoscut nimic, dar și s-a plasat în afara acestei rupturi de care, cu seninătate, pare a nu avea știință.
E aceeași deteriorare a sistemului Google Maps pe care, cu exact aceeași sinceritate, și-o asuma și Dan Diaconsecu de la Vaticanul său intim, de buzunar.
În ceea ce privește promisiunile cu care V.V. Ponta ne ninge, am să vă ofer o pildă spre care am eșuat singur, sub ploaia de petale precoce:
Un fluture cu o singură aripă, atunci când nu poate zbura, poate pretinde măcar că se tutuiește cu absolut toate florile…
P.S. Euglena viridis este un organism monocelular ce face atât: se hrănește și se mișcă!
PPDD-ul este un partid cameleon: asemenea șopârlăului, el nu are culoarea lui originală decât dacă stă pe un alt partid cameleon.
Așa se face că o cireadă de parlamentari pepedede-iști i-au tras clapa Domnului Dan și s-au cățărat pe cârca a două partide de la, culmea, Putere: PSD și PC.
Obișnuit cu cifrele mari, Domnul Dan, spaima ciocoilor — ăia din romanele lui Nicolae Filimon, desigur — a anunțat că va obține de la fiecare traseist câte două milioane de euro. Bani ce vor fi donați filialelor trădate. Sau, de ce nu, Vaticanului, să își facă post la Caracal. (Post de televiziune sau, pur și simplu, cum se face deja colo, post la mâncare, cu perje în loc de proteină animală.)
Eu chiar nu înțeleg de ce mai pleacă pepedede-iștii la USL-ul Ponto-Voiculescian! În Timiș, de pildă, au fost de la început acolo!
Nu au trebuit să plece fiindcă PPDD este un fel de manea a PSD-ului, din care să cineze cretinii, în loc de mezel.
Spre deosebire de PC care nu e decât o priză cu două găoaze contra naturii și prolapsate, ale lui Voiculescu.
Așa se face că ce a mai rămas din PPDD-ul din Parlament și PPDD-ul din teritoriu practică un traseism subteran, mult mai jegos decât cel de care luăm cunoștință — complet indiferenți! — la plecarea unor membri din Parlamentul României.
Ceea ce, exprimat în găselnițele Domnului Dan, seamănă tulburător de mult cu un cadavru absent: al Elodiei, desigur.
Asta fiindcă, fizic, corpurile pepedede-iștilor rămași încă nu sunt de găsit în partidele de la Putere, dar dovada că au murit este că spiritul lor ne vorbește, straniu, misterios tot din PPDD.
O altă cioacă specifică. Un Cioacă, o cioacă, totuna e!
Cine a crezut că PPDD-ul e partid este ori prost ori tâmpit cu sindrom de cretinism duo-ereditar.
Cine a crezut, apoi, că PPDD-ul e partid de opoziție e încă mai grav. (În Timiș, de pildă, pepepuliști-dedeceniști sunt niște mănuși de sudură cu care USL-ul aruncă în noi cu căcat congelat!)
Cine spera că pepedediștii să rămâne gravizi cu Dan Diaconescu și, în 2-3 ani, îi vom numim pe parlamentarii cinstiți „dandiaconezi”, ei bine, ăla, Aceia au sufletul bun și vor fi laureații premiului Nobel pentru fertilizarea in vitro a căcănarilor OTV.
Și au toate șansele de a se reîncarna, într-o legislatură viitoare, peste 1000 de ani, în colaci calzi.
Pentru cuplurile de gay ce frecventează și țin în uz aceeași toaletă, concomitent.
Dan Diaconescu mă fascinează necontenit!
Domnul Dan are tupeul umed al unui șoricel din desenele lui Tex Avery care, abia salvat de la înec dintr-o farfurie de supă, amenință cu traversarea Atlanticului într-o oră cel mult!
Sunt fascinat de el, fiindcă DD este autorul celor mai tautologice întrebări din istoria presei românești, dovedind, încă o dată, că nu e important ce întrebi sau cum întrebi, ci pe cine întrebi. De fiecare dată când o întrebare a sa începe cu „e bine?”, mă scutur de plăcere la surpriza care urmează. Dan Diaconescu pune întrebările cărora noi, românii, le știam doar mirările, în vreme ce el nu numai că le știe răspunsul, ci chiar așază, înaintea întrebării, răspunsul.
Într-un anume fel, Domnul Dan e singurul jurnalist de pe mapamond care a devenit jurnalist tocmai fiindcă a scăpat de teroarea oricărei interogații.
Domnia sa nu întreabă, ci afirmă conținuturi cărora noi ne alăturăm fără niciun fel de rezervă.
Din această cauză mirabilă, DD nici măcar nu are prieteni fiindcă, se știe, prietenul e o făptură pe care o întrebi „Ce mai faci?”
Așa că, pe cale de consecință, el are numai supuși, admiratori, mediumi, clone second mind.
Ați ghicit, DD îmi place fiindcă DD e românul care își bate joc de concetățenii lui cu cel mai mare talent, succes, sânge rece și firesc. În orice frază a unui politician român ales la întâmplare găsești măcar urme vagi de logică, raționalitate, rușinică, normalitate. La personajul nostru, terenul acestor accidente de responsabilități minimale nu e doar cauterizat, ci, mai ales, suspendat. Asemenea liderilor religioși, Dan Diaconescu poate spune orice, fără nicio acoperire în jalnica realitate, fiindcă realitatea e doar un produs al Zeului OTV. Or, zeii, apostolii vorbesc adesea în dodii, în parabole, paradoxuri, fiind totali imuni la logică și bun-simț.
DD le spune românilor și ce vor să audă, și mai mult decât ce vor să audă: le spune ce și cum ar vrea să fie! Într-un anume fel, el e ultima consecință, maladivă, a derealizării totale prin televiziune și a eșecului întregii clase politice românești.
Poate că greșesc, dar cred că succesul lui DD se bazează și pe o dezamăgire clară și grea, transferată, din reflex, în imaginar:
Dacă nimic bun nu se poate întâmpla, singura șansă pentru a nu ne aliena ca întreg corp social e să trăim o fervoare — fie aceasta și virtuală! — în care totul, absolut totul poate fi reinventat.
Cei care cred că lumea l-a vota pe DD fiindcă a promis bani și justiție se înșală amarnic. El a fost votat de membrii acestei religii, PP-DD, tocmai fiindcă Otevismul este deja o religie. Una a derizoriului celui mai primitiv! Dar și a celor 22 de ani de avort premature pe care le-am trăit după schimbarea puterii.
Cumva, PP-DD este pilitura de placentă mereu avortată de la avortonii politicii românești în care mereu am crezut.
Și care, iată, a primit șansele unei acutizări nesperate. Prin interzicerea OTV — de către CNA — se va produce un simulacru încă mai toxic: o GolgOTEVizare a falșilor profeți de sub sticlă.
Doar când tac falșii profeți par a spune ceva!
Mi-am pus speranțe mari în PP-DD!
Partidul Poporului ne-a promis că va da 15 000 de euro fiecărui român și că va consfisca averile ilicite ale bogaților.
Nici vorbă de așa ceva în Programul PP-DD!
Deschid OTV pentru vocea vraciului Condurățeanu, de pildă, și iarăși deziluzie amară: programul OTV e un fel de meteorologie imaginară!
În fine, accesez pagina oficială a PP-DD (http://partidul.poporului.ro/) și iată ce manifest împotriva baronilor ortografiei limbii poporului descoperim:
Veniti cati mai multi la vot, orice ati crede despre politica din Romania!
Hai sa le dam o palma celor ce vor sa rada de noi cu ocazia oricarui referendum pe care il scornesc.
Sa radem de cei care ne cheama, cum cred ei, de forma la Vot.
Hai sa le aratam ca venim de Forma, dar votam de-ai Naibii!
Haideti, dragi romani!
Un mic efort, acum, pentru dumneavoastra, inseamna sigur o viata mai buna pentru copilasii nostri!
Copii nostrii pe care nu are cine sa ii invete Invatatura, si de care doar noua, parintilor, ne pasa daca sunt Sanatosi…
Tara nu are nevoie de Noi, tara are nevoie doar de Ei conducatorii nostrii, pripasiti de la un partid la altul!
Dar,
Oricat de intelectual si de fin ai fi, tot nu poti sta acasa filozofand de sub pat si asteptand sa-ti pice din cer!
Nu poate fi luat de bun sfatul de a fi las in aceasta situatie! E vorba de tara noastra doar… Poti fi las in fiecare zi a vieti tale de familie, dar nu intr-una din putinele Zile Nationale de Lupta impotriva conducatorilor Nevolnici!
Avem sansa acum sa-i Bagam in Sperieti, sa le aratam cat de Multi suntem, sa-i facem sa iubeasca acest Popor si aceasta Tara! Atat cat pot s-o faca niste Hoti! Dar tot ne vom alege cu Ceva! Vom invata ca suntem o Forta!
Romanul este dator sa Voteze, nu sa Fuga!
Victoria e a celor Puternici, care ies la Lupta!
Intelectuali sau Prosti, Saraci sau Bogati nu conteaza! Totul este sa te Misti! Totul e sa iesi la Lupta! Totul este sa Optezi pentru Ceva, nu pentru Nimic! Nu mai astepta! Suntem in 2012! Si inca mai Exista mari Romani printre Noi!
Dragi Romani, Haideti acum sa facem Primul Pas Mare: Sa Invatam sa Votam!
Traiasca Romania!
Partidul Poporului – Dan Diaconescu
(În premieră absolută, absolut senazțional, cuvântul NOȘTRI a primit încă un I, evident de la alte cuvinte, îmbuibate cu I-uri!)
Ei bine, soarta, sub forma delicată a fiicei de 7 ani a Domnului Dan, a decis: titanii Victor și Dan se vor înfrunta fix în Gorj.
Evident că DD nu va câștiga mai mult de 15 procente, dar acest episod e o altă variantă a telenovelei Oltchim.
De fapt, DD nici nu dorește neapărat să câștige alegerile. Carcaleanul nostru (tot mai mozolit de PDL!) vrea discriminare fiindcă el a inventat minoritatea poporului.
DD nu s-a dus acolo fiindcă vrea o înfruntare cu Ponta, ci fiindcă dorește o înfrângere asurzitoare. Una e să pierzi la Ponta, alta e să pierzi la un nimeni local.
Personal, îmi e indiferent cine câștigă acolo. Mă gândesc doar la un proverb despre gâsculițe:
Nu stricați Gorjul pe gâjte!
Domnul Dan, de fapt Domnul 6 Dan în abureli, a ieșit ieri la o conferință de presă pentru a-și prezenta investitorii din spate. (Din față, din lateral sau chiar din imaginație.)
A venit cu un avocat a cărui principală misie a fost să confirme că aceșția există.
Dar, asemenea rețetei de succes dandiaconescu-ane, în ciuda existenței lor, ei nu pot fi găsiți, arătați, identificați.
Așa că eu anticipez următoarea strategie de succes: Dan Diaconescu va face emisiuni „senzațional” DD împotriva lui Dan Diaconescu despre misterioșii Elodiu.
Într-o seară vom afla că Elodiu există, în altă seară, că Elodiu, deocamdată, nu există.
Da, emisiuni de dezvăluiri incendiare chiar împotriva sa! Cu un rating ce va trece de 100, făcând, astfel, bani pentru alte și alte privatizări.
Iar primul titlu care îl pot ghici încă de-acum sună așa:
„Senzațional! Banii aduși de Dan Diaconescu în sacii de banii au fost falși!”
Chiar așa! Credeți că acolo au fost bani sau hârtie?
Dacă vreți să câștigați un bloc mansardabil cu vedere spre mare, vî rugăm să răspundeți la toate întrebările de mai jos:
1. Din hârtia revistei „Arici Pogonici”?
2. Din hârtia revistei „Popa prostu” (fostă „Formula As”)?
Între două uimiri, trei crampe la fiere și un suspin, mă uit la B1, unde Dan Diaconescu este propriul său invitat.
E un extraterestru: nu respiră! Vorbește necontenit. În incontinență.
În bandă, următorul enunț: „DD: Cer demisia primului ministru.”
Fără cratimă, adică scris „primului-ministru”, nu are nicio valoare!
Se înțelege că solicită demisia celui dintâi ministru, apoi va solicita demisia celui de-al doilea ministru.
În altă ordine de idei, mâine se vor încarna în hârtie (sic!) 4 milioane de euuro.
Cine se ocupă de ei?
Dan Diaconescu, de fapt Domnul Dan, are câteva cuvinte-fetiș cu o mare temperatură emoțională. Printre ele, și cuvântul „ciocoi”.
Sună dur, intransigent, vitriolant, ca o flacără de sudură. Sensul este de „parvenit”, de „slugă ajunsă dincolo de condiția ei”. Ca sinonim, DEX-ul dă un cuvânt ce pare coborât dintr-un dialog cu Florin Piersic: „ciocoflendură”. Aici, vocabula nu mai are nicio scamă de eficiență politică, fiind ușor umoristică, derizorie. Cam cu e și cu privatizarea Oltchimului.
Dar cuvântul „ciocoi” – nemurit de Nicolae Filimon – are o problemă de logică în cazul României. Cine sunt boierii pe care noii ciocoi i-au uzurpat? Comuniștii, aristocrația scăpată din închisori, politicienii curați de după 89, boierii din popor?
Spre remember, iată câteva fragmente din Ciocoii vechi și noi:
„Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voieşte a se reorganiza, decât a da frânele guvernului în mâinile parveniţilor, meniţi din concepţiune a fi slugi şi educaţi într-un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preţ!…
[…]
Ciocoiul este totdeauna şi în orice ţară un om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat de o ambiţiune nemărginită, care eclată ca o bombă pe dată ce şi-a ajuns ţinta aspiraţiunilor sale.
[…]
Ştim cu toţii că între slugile de la casele bogaţilor, ca în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar, îşi începe uneori cariera de la postul de rândaş, iar alteori de la lacheu ce se pune în coada trăsurii boierului; devine cu încetul sofragiu, apoi vătaf de curte, iar mai pe urmă se face şi el boier; şi cu toate că unii-alţii îi zic în deriziune boier făcut, copiii lui însă devin boieri şi fii de boieri.
[…]
Este cunoscut că omul îmbogăţit prin furtişag nu se satură niciodată de avere, oricât de bogat ar deveni, ci, din contra, caută noi mijloace de a-şi mări bogăţiile. Căsătoria, dar, devine pentru dânsul o nouă mină de exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate; trimite samsari de căsătorie în toată ţara şi nu se însoară decât numai atunci când găseşte o zestre după placul lui, fără să se tulbure cât de puţin dacă femeia cu care-şi leagă soarta este jună, frumoasă şi crescută bine, sau slută şi depravată.
Omul ce se însoară numai pentru ca să-şi mărească starea niciodată nu ia soţie bună. Ciocoiul o ştie şi aceasta, dar îi pasă foarte puţin, căci el nu are altă ţintă decât realizarea planurilor sale celor ambiţioase. N-apucă să treacă luna de miere şi casa ciocoiului devine o cafenea în care se adună toată lepra societăţii. Soţia lui devine o Messalină; copiii se nasc Dumnezeu mai ştie cum, cresc împreună cu slugile şi, tocmai când ajung la gradul cel mai înalt al corupţiunii, îi trimite în Franţa ca să înveţe carte.
Nenorociţii copii, lipsiţi de educaţiunea morală şi neîntăriţi prin virtuţi şi exemple de onoare învăţate din casa părinţilor, cum ajung la porţile Parisului, cad în mâinile femeilor şi junilor celor stricaţi, care îi depravează şi mai rău; iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu dânşii luminile Europei civilizate, nu aduc decât viciul şi depravarea sau, dacă vreunul dintr-înşii reuşeşte a învăţa câte ceva, această cultură intelectuală, nefiind susţinută de o educaţiune morală, produce mai mult rău decât bine nenorocitei ţări ce hrăneşte în sânu-i asemenea vipere.
Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunţă definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doară că are spiritul drept şi nepărtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele şi partidele în folosul său.
Amorul de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le rosteşte prin adunări publice şi private; dar aceste virtuţi cetăţeneşti, de care face atâta pompă, nu sunt decât treptele scării pe care voieşte a se sui la putere; şi uneori, când ele nu-i servă de ajuns, el aleargă la străini şi primeşte de la dânşii posturi în ţara sa.”