Traian Băsescu – portret de etapă

Cât a fost președinte, Băsescu a semănat tulburător cu ciorba de burtă.

Vreau să spun că „religia” ciorbei de burtă împarte posibilii consumatori în două categorii mari, late și ireconciliabile: cei care o adoră și cei care o detestă. Consumatori neutri de ciorbă de burtă nu există, după cum nu au existat nici raportări neutre la Băsescu. Acest fenomen s-a modificat însă după ce Traian Băsescu a plecat de la Cotroceni. Au apărut tot mai multe voci — dintre cei care l-au susținut chiar accentuat altădată — care i-au reproșat diversele ieșiri din ultima vreme, cu osebire pozițiile față de arestarea Elenei Udrea. Unora, printre care și moderatorului emisiunii de vineri seara de la Realitatea TV, O. Hoandră, asemenea abordări li s-au părut apostazii grave, trădări odioase. Cred că avem de-a face cu o neînțelegere de fond a problemei Băsescu, nu a așa-zisului „băsism”.

Intelectualii care l-au sprijinit pe Băsescu în cei 10 ani de mandat au făcut acest lucru nu pentru persoana Traian Băsescu, ci pentru instituția Băsescu. O instituție despre care, în momentele de cumpănă ale vieții politice românești, aceștia au considerat că a făcut ce a trebuit, a reacționat cum se cuvine la toate derapajele și a pus corect marea majoritate a diagnosticelor. (Mă așez și eu în lista asta, dacă îmi permiteți, pentru a nu fi acuzat de amnezii!)

Vă reamintesc, la capitolul diagnostice exacte: Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Norica Nicolai, Crin Antonescu, foști tovarăși de drum, sau Radu Duda. Tot ce a spus despre unii, încă de acum 10 ani, s-a adeverit cu vârf și îndesat.

Eșecul cel mai neplăcut, în relația cu personalitățile Românie, în opinia mea, a fost cel privitor la Regele Mihai. Știa foarte bine că Principele Duda era responsabil cu pesederizarea și voiculescianizarea Casei Regale.

Iar eșecul moral, în același registru, ar fi diabolizarea lui Vasile Blaga. Cel care, țin să reamintesc aici, a fost artizanul și al ultimei sale realegeri și al susținerii sale din referendumul suspendării.

Și, desigur, atacurile nedrepte la Monica Macovei!

Asta la capitolul negare. La capitolul supraapreciere, de două ori Elena. Și-a împins fiica cea mică să intre în politică, iar Elenei Udrea i-a întreținut impresia că va ajunge președinte al României. Dacă eroarea axiologică EBA este pe deplin explicabilă în cazul unui tată marinar care și-a văzut copiii o dată pe an, în cazul Udrea cred că a funcționat un complex mixt, tip Pygmalion-Geppetto. Numai că, din păcate, Galateei aruncate pe piață i se vedeau și sforile, și rumegușul…

Greu de suportat au fost și ieșirile sale nepoliticoase, chiar bădăranești. Cum a făcut și aseară, când a suprareacționat chiar și față de cine nu îl ataca. (În paranteză fie spus, cel mai tare l-a enervat la culme faptul că lui Gușă i se făcuse milă de el sau, mă rog, simula excelent acest lucru! Și, mai ales, știa că Gușă, la rându-i, știa!)

Toate aceste ultime reproșuri — evident gândite sau formulate și de susținătorii săi — își pierdeau din vehemență fiindcă Băsescu a fost suprapus imaginii Dușmanului de moarte al marilor hahalere: de la Dan Voiculescu, la Adrian Năstase, la Sorin Ovidiu Vântu, la Hrebenciu, Mazăre ș.a.m.d. Faptul că, în ultimele luni, DNA-ul nu a avut nevoie de binecuvântarea sa nu îi știrbește deloc din merite. Detractorii lui Băsescu nu pot nega schimbarea completă la față a Justiției în România și, atunci când spun că nu lui i se datorește asta, vă îndemn să rememorați toate inițiativele USL-ului minunat, ale PSD-ului de Antena 3. Nu știu unde am fi fost dacă nu striga Băsescu atunci. Dar vă îndemn și să reflectați la următorul paradox: ce sens ar fi avut să se împotrivească porcăriilor legislative ce avantajau infractorii dacă el ar fi știu de marele jaf al lui Udrea-Bica-Cocoș? În acest tip de reacție kamikaze, oare nu a acționat așa împotriva propriilor prezumtivi protejați? Întreb, nu spun că nu a știut. (În treacăt fie spus, după ce ne-a dat impresia că știe tot, acum aflăm că a știut tot numai despre adversarii săi, ceea ce îmi dă un sentiment de autodiscriminare…) De asemenea, tot pour la bonne bouche, vă îndemn să vă amintiți, de pildă, cum procurorii adriannăstasieni cătușau ciuvicul direct în sălbăticie, adică în stradă.

Dar, pentru mine, dovada cea mai clară că Băsescu nu a fost susținut sau admirat ca persoană a fost reacția de susținere a Domnului Pleșu în momente de cumpănă pentru Băsescu și nu numai. Care, spre deosebire de ambițioasa Doamnă Săftoiu, nu a încurcat borcanele și a separat persoana de funcție, de rol.

În fine, încerc să schițez un răspuns cu privire la „apostaziile” unor foști susținători, între care și articolul Doamnei Andreea Pora.

Opinia mea este că susținătorii lui Băsescu au fost/sunt de mai multe feluri și (fiindcă) provin din perioade diferite. O categorie a reprezentat-o nucleul dur, anticorupție, reprezentat, mai ales, de susținătorii Doamnei Monica Macovei. O parte din ei s-au pierdut odată cu despărțirea provocată a Dnei Macovei de Băsescu, o parte a rămas din cauza lipsei de reactivitate a Președintelui Iohannis. O altă categorie de băsiști este cea a intelectualilor vizibili mediatic. Ei au îmbrățișat cauza fiindcă Băsescu a saturat cel puțin două expectații: condamnarea oficială a comunismului și patronajul discret al Institutului Cultural Român, evident cea mai eficientă instituție diplomatică a României din toate timpurile. Din rândul acestor două categorii s-au recrutat și așa-zișii detractori recenți ai lui Băsescu. Fiindcă pariul pe Băsescu al acestor susținători a fost unul întemeiat pe valori, și nu pe angajamente. Iar distanțarea de Băsescu a devenit previzibilă încă din clipa în care acesta s-a despărțit de companionii de drum. Și iremediabilă în clipa în care Traian Băsescu a dat semne că nu mai este consecvent cu ceea ce el a dorit să pară. O asemenea reacție e de regăsit la finele oricăror relații pasionale, ceea ce indică limpede faptul că raportul iubire/încredere – dezamăgire  este direct proporțional. Nimeni dintre jurnaliștii sau personalitățile publice nu s-a arătat dezamăgit/ă de vreun Năstase, Geoană, Dan Voiculescu, Gigi Becali sau Ponta din simplul motiv că NIMENI nu și-a pus încrederea în ei. Dezamăgire a fost Domnul Emil Constantinescu, o imensă dezamăgire este Domnul Victor Ciorbea. În plus, acești intelectuali sau oameni de presă nu sunt în situația de a-și acoperi complicități murdare cu Băsescu, așa cum încearcă întruna antibăsiștii. Nici Doamna Andreea Pora, nici alți jurnaliști care critică acum poziții ale lui Băsescu nu sunt deloc în situația penibilă a unui — iertată-mi fie comparația! — Adrian Păunescu, rămas consecvent cu ceaușismul. Toți „băsiștii” au apărat atitudini politice ale lui Băsescu, nu pe omul Băsescu, în vreme ce Adrian Păunescu nu a ales să rămână legat de cadavrul lui Ceaușescu, ci a fost obligat la un asemenea gest de chiar slugărnicia faptelor sale.

În fapt, disprețul cu care unii jurnaliști îl aruncă peste scrisul celor care au apărat pozițiile lui Băsescu mai are și un avantaj mai puțin vizibil: le ascunde acuzatorilor iremisibila demisie morală cu care au întâmpinat, în numele urii față de Băsescu, instaurarea dezastrului numit USL! Le ascunde triumfalismul cu care au cauționat distrugerea ICR, destrămarea corpului diplomatic și consular. Sau cauționarea celui mai imund post TV care a adâncit iremediabil analfabetismul politic și ticăloșia populistă: Antena 3!

(Apropo de remarca lui Traian Băsescu de aseară, oricâte lucruri am putea reproșa Realității TV, asemănarea cu Antena 3 e și nedreaptă, și răuvoitoare, și antiproductivă! Ea se întâlnește tulburător cu adăugarea postului B1, de către useliști, de câte ori venea vorba despre derapaje. Or, cu excepția emisiunii lui Banciu — un antimodel de deontologie jurnalistică –, execuții publice, atacuri în haită sau isterii, nu am văzut la B1.)

Nu în ultimul rând, aș vrea să le adresez o întrebare retorică celor care se miră de „inconsecvența” actuală vizavi de Băsescu. Ați auzit, citit, văzut vreo umbră de reproș adresat/ă lui Dan Voiculescu în gurița unui Gâdea, Ursu (până aici se potrivește diminutivul!), Badea, Ciuvică, Grecu? Nu? Păcat. Poate că atunci ar deveni nițeluș, foarte nițeluș credibili. Până atunci, sunt doar slugi.

Iar la final, o calmă constatare despre emisiunea de la Realitatea TV:  Dom Președinte are sistemul nervos tot mai nervos.

 

Ce vrăji a mai făcut Principele Duda

Oricât aș scrie aici că Regele Mihai înseamnă pentru mine un simbol al Poporului român, tot nu voi fi crezut de Casa Regală după ce voi posta cele ce urmează.

Asta fiindcă tot ce înseamnă Casa Regală, de câțiva ani, înseamnă mai ales Principele Duda, așa că nu mă voi mai obosi să mă scuz.

Doar voi scrie că amânarea sărbătoririi Majestății Sale pentru a patra zi de după turul doi al alegerilor a fost premeditată în așa fel încât sărbătoritul zilei să fie nu Regele Nostru, ci Ponta — Dezunificatorul românilor din Diaspora. Pe care vroiau, mai mult ca sigur, să-l decoreze!

Drept pentru care, la ceas firesc de sărbătoare au fost chemați lideri importanți ai Europei. Numai că locul lui Ponta la acest ceas aniversar a fost simbolizat de un scaun gol.

Doar că această diversiune a Principelui Duda a fost răscumpărată de prezența președintelui ales care, la un moment dat, a conversat cu Majestatea Sa în limba germană.

Drept pentru care sper ca din memoria fotografică a Casei Regale să dispară fotografiile jenant de rușinoase cu Dan Voiculescu, Ion Iliescu și Călin Popescu Tăriceanu.

La mulți ani, Majestate!

Primul 10 din istoria gimnasticii româneşti la subsol

Condamnarea lui Dan Voiculescu la 10 ani de închisoare cu executare şi executarea averilor arată că Revoluţia din 1989 începe să dea primele roade.

O să vă întrebaţi ce are condamnarea de astăzi cu 1989.

În opinia mea, acum 25 de ani, în decembrie, România a fost privatizată de Partidul Comunist Româna şi de Securitate.

Ceea ce şi explică faptul că extrem de puţini milionari în euro ai României nu au avut sau nu au legături cu una dintre cele puteri ce au privatizat bogăţiile ţării.

O privatizare care nu a stimulat economia de piaţă, ci, dimpotrivă, a creat falsa impresie că trăim într-o societate concurenţială.

Primii 10-15 ani au scris istoria acestor privatizări şi au consolidat nu numai imunitatea, ci infailibilitatea sistemului.

Apoi, după ce România a devenit membră a Uniunii Europene şi NATO, au apărut primele condamnări: timide, bine orchestrate la anii de privare de libertate, dar fără nicio consecinţă asupra banilor.

Abia acum se întâmplă ceea ce ar fi trebuit să se întâmple încă în primii ani după 1989: privarea de libertate merge mână în mână cu confiscarea averii.

Probabil că lista milionarilor se va mai degresa în lunile ce vin.

Probabil că politica va deveni mai puţin ofertantă pentru sutele de hiene ce mai cred în mistica haitei de partid.

 

Dom Profesor Dan Voiculescu și misterele unui doctorat de Hawaii

Cu „Dom Profesor” în sus, „Dom Profesor” în jos  prin urechi — fiindcă mă rătăcisem pe la Antena 3 –, uite că mă pun să caut și eu să văd dacă Varanul nostru (vorba vine) nu o fi rămas gravid cu titlul ăsta, Doamne ferește.

Caut, citesc, compar și, ce să vezi: un doctorat tip Aloha, din 1991, în Hawaii!

În unele CV-uri apare doar un doctorat în 1977, la ASE, în altele apare ȘI un doctorat în Hawaii, la Pacific Western University, din 1991.

 Numită și American PacWest International University, aceasta era o universitate neacreditată, ce și-a primit recunoașterea abiat în 2001, dar în 2006 va fi închisă definitiv!

Pe situl universității, la capitolul Alumni, figurează și Varanul, sub numele său civil de Dan Voiculescu:

http://en.wikipedia.org/wiki/Pacific_Western_University_(Hawaii)

Oare de ce îi este rușine acum lu Dom Profesor de episodul său doctoral?

Băsescu, demisia! Regele Mihai, abdicarea! Monarhie pesedisto-varanică!

Nu avem ce face!

Evidenţa e la ea acasă, aşa că Băsescu ar face bine să demisioneze, fiindcă are mari probleme cu fratele.

Regele, la fel, să abdice, fiindcă are şi mai mari probleme cu Principesa Irina.

Cu Băse nu mai avem ce face, aşa că ne focusăm pe monarhie.

Regele lasă tronul direct organizaţiei PSD de Iaşi, ca să nu se mai încurce Radu cu brichisiri, Ponta schimbă Constituţia şi aduce tot ce a mai rămas din monarhie de la Iaşi la Bucureşti într-o stclă de Rinofug, iar în 2-3 săptămâni, Margareta şi Duda îl înfiază pe Ponta.

Care se va proclama regele Victor Ponta al V-lea. În care V este iniţiala şi de la Viorel, şi de la Voiculescu.

Principele Duda, furnizorul oficial de PSD al Casei Regale?

Obsesia din ultima vreme a Premierului de a se afișa în compania unor personalități publice poate fi interpretată, dincolo de grila unei (ușor infantile) psihologii,  ca un interesant moment politic. 

Din asemenea capricii se poate lesne deduce ori că popularitatea pe care sondajele de opinie i-o atribuie suferă de obezitate ori că Ponta și-a început campania la prezidențiale. Ori ambele laolaltă.

Dacă Ponta ar fi fost pradă unui banal exercițiu de imagine, eșecul penibil cu fotografia alături de Rege i-ar fi fost de ajuns.

Numai că, doar la 3 zile, Premierul a postat o fotografie de familie alături de un alt star: Ghiță Ciobanul.

Mare brânză (big cheese), am putea noi exclama în deplin acord cu profesiunea lui Ghiță.

Numai că trei detalii ale episodului Ghiță Ciobanul pot pune pe gânduri: Ponta și familia au făcut fotografia cu sibianul vorbitor la mobil nu într-un candid peisaj stânatic (cum ar veni, de stână), ci într-un decor saturat de steaguri și steme. Cu însemnele puterii, cărora le-a adăugat brandul ciobănesc al popularității.

În oglindă cu ceea ce ar fi dorit să transmită fotografia cu Regele, dacă Majestatea Sa nu ar fi fost la aeroport!

Mai mult decât atât, o fotografie trasă la indigocu ciobanul a făcut și „Delfinul” „rechinului” Voiculescu, ministrul Daniel Constantin.

Ceea ce, în plan simbolic, arată clar cum stau lucrurile în USL, mai ales că Ponta a și ținut să îi atragă atenția lui Crin că mai are încă un „Ghiță” în panoplia sa. Evident, alături de Sebastian Ghiță.

Al treilea „Ghiță” în povestea de față e un personaj înalt, rafinat, dedicat și excelent interpret al solemnității încoronate. Persoana care face și desface jocurile la Casa Regală: Principele Radu Duda.

Despre care se spune de multă vreme că ar fi furnizorul de PSD al Casei Regale. Dar și maestrul de ceremonii al celor mai absurde ikebane în care Majestatea Sa Regele Mihai a fost pus: așezarea la aceeași masă, ba chiar vizazi de Ion Iliescu și Dan Voiculescu.

Cel pe care îl bănuiesc că se află și în spatele Mesajului de Crăciun al regelui Mihai, un text în care descrierea Țării pare că se referă nu la România, ci la Elveția, o țară în care Regele s-a aflat în exil:

„Anul care se încheie a fost un timp al realizărilor, în ciuda urmelor crizei economice. Tănăra generaţie dovedeşte vigoare şi talent, iar o bună parte a românilor învaţă sau lucrează, cu cinste şi pricepere, în ţări ale lumii. Sectorul privat, ca şi întreaga societate civilă, se consolidează şi se dezvoltă, pe an ce trece.

Ţara noastră se îndreaptă cu încredere către valorile democratice şi ale libertăţii.”

Sigur, cu excepția Guvernului și a Parlamentului, cam toată lumea s-a îndreptat în 2013 către democrație și sper că și ambasadele să nu se fi simțit oarecum prostănace după acest discurs.

Dar, vorba unor băieți din filmele americane, Nice try!

Așa că, din nou, mă întreb: pentru ce a fost invitat Ponta la Săvârșin?

Pentru ca Radu Duda să primească ceva?

Sau pentru ca Ponta să îi ceară ceva de pe la curțile unde Ghiță Ciobanul se scrie Shepherd George?

 

 

Dublu plagiat în sfera Puterii: Varanul se autoplagiază, Olguța praz-giază

Vestea că Dan Voiculescu a demisionat din Senat pentru, chipurile, a se pune la dispoziția Justiției este un autoplagiat inedit în viața politică românească.

După cum știm, Dan Voiculescu a mai făcut exact același gest, în 2012, tot pentru a scăpa de justiție! De fapt, pentru a amâna luarea unei decizii.

Așadar, în colegiul unde a candidat Dan Voiculescu vor fi organizate alegeri, dar legea nu îi interzice demisionarului să candideze din nou. Și, din nou, s-ar putea să câștige!

Mecanica intrării și ieșirii, a intrării și iar ieșirii din Senat a Domniei Sale pune în evidență nu doar o dilemă hamletiană  — a fi sau a nu fi condamnat –, ci, mai ales,  ilustrează modul tertipulistic în care „marii bărbați” ai României de azi se comportă.

„Tertipulistic” este un cuvânt special creat pentru fostul turnător familial și vrea să însemne: „ființă umană sau reptiliană care se folosește de tertipuri”.

În alte cazuri, o formulă mai inocentă ar putea suna așa: „tertipuristic”, dar orice urmă de purism mi se pare a fi exclusă cu privire la demisonarul în cauză.

Așadar, un nou tip de plagiat în capitala României, un sănătos dar nu frumos autoplagiat, într-o țară în care plagiatura (să iertați calcul lingvistic) e mai puțin disconfortantă decât revolta sangvinică a unui hemoroid.

Eaxct în același timp cu autoplagiatul lui Voiculescu, aflăm că, în capitala Olteniei, Dr. Olguța Vasilescu, ediluța supremă a Băniei, ar fi fost găsită cu o frumoasă teză de doctorat plagiată ( http://www.cotidianul.ro/olguta-vasilescu-a-plagiat-masiv-din-pareto-i-205376/)

Sigur că între cele două plagiate există o mare diferență: dacă în cazul Voiculescu, autorul e chiar Voiculescu, în cazul Olguței, paternitatea/maternitatea lucrării e mai nesigură.

Se știe, politicienii sunt exemplare mai ocupate, astfel că nu e exclus, ba chiar e recomandat! ca lucrarea să fie scrisă de alții. De negri, cum ar veni,  care. fiind plătiți, beneficiază de protecție. De toate felurile, chiar și de protecție socială.

Așa se face că, atunci când se descoperă fapta, Doctorul nici praz n-a mâncat, nici gura nu-i pute.

Drept urmare, dacă îmi permiteți fabricarea unui alt cuvânt nou pentru plagiatanta edilitar-craiovenească, aș scrie așa: Olguța Vasilescu a praz-giat.

 

Lily Antonescu, în engleza unei cărți de vizită provizorii

Gestul fostului vostru interimar, Crin Antonescu, de a-și face cărți de vizită cu titulatura de președinte interimar mi se pare, dincolo de ridicol, simpăticuț și ușor hazliu.

Ceea ce sare în ochi (http://www.agenda.ro/crin-antonescu-si-a-facut-carti-de-vizita-de-presedinte-interimar-al-romaniei/259876) este că, deși textul este scris în engleză, numerele de telefon nu au prefixul României!

Ceea ce poate da prilejul unor speculații ciudate. Cum ar fi faptul că o asemenea bucată de carton poate avea valoare de circulație doar prin mediile anglofone din România, cum ar fi ticiării de gimnaziu ori de liceu din Tulcea sau București.

Suspicionez un oarecare neaoșim și din faptul că floralul prenume Crin a rămas genuin, în locul unui Lily Antonescu, de pildă, într-o traducere exactă, însă foarte indecisă la sex.

In fine, istoria cărților de vizită buclucașe e destul de bogată în spațiul literaturii române și, pour la bonne bouche, amintesc aici gestul lui Geo Bogza de a-și fi tipărit o carte de vizită după un proces de pornografie (Poema invectivă) cu următoarea inscripțiune: Geo Bogza, achitat.

Dar, ca să nu credeți că fac aici o comparație între Bogza și Antonescu, am să vă reamintesc că, în timp ce Bogza a jucat Cartea Oltului, Antonescu a mizat totul pe Cartea Voiculescului. Sau, poate, Antena invectivă.

Deocamdată, Ponta își ține capul pe umeri

Scriam, cu câteva ore înainte, că fotografiile cu Mona Pivniceru în Audi-ul năstasiot au un miros ciudat.

Miros a trădare. Se pare că RTV a trecut de partea dură a USL-ului, adică de partea lui Antonescu.

„Jurnalul național” îl atacă furibund pe Victor Ponta din cauza unui cuvânt ce produce frisoane teribile în USL: coabitare (http://www.jurnalul.ro/editorial/victor-ponta-ti-e-frica-sau-ai-innebunit-621259.htm)

Se pare că Dan Voiculescu și Crin Antonescu sunt, în acest moment, mai apropiați ca niciodată. Ceea ce, pentru liderul liberal, pe termen scurt, e explicabil, dar, pe termen lung – catastrofal.

În vreme ce Crin Antonescu își joacă efectiv ultima lui carte, Dan Voiculescu nu e neapărat disperat fiindcă, în funcție de alegeri, are șansa de a intra, din nou, în tot soiul de combinații.

Dacă Antonescu însă pleacă acum de la Cotroceni, el nu va mai reveni în veci acolo, candidatul USL numindu-se din secunda 2 fix Oprescu.

Pentru Ponta, dimpotrivă, eșecul debarcării lui Băsescu nu va avea neapărat vreo repercusiune majoră.

Cred că, în acest moment, Victor Ponta a înțeles foarte bine ceea ce i-a spus dirigintele Gordon. Ca, de altfel, și Băsescu, a cărui guriță a mult mai tăcută decât de obicei.

De observat, tot în acest context, că, în ultimele zile, Ponta nu a ieșit cu nicio declarație belicoasă cu privire la europeni sau americani. Ba chiar nu a făcut nimic din ce așteaptă voiculescienii să facă.

Are o carieră în față și a aflat, în fine, că, printre cei care NU au votat se află și Tanti Merkel.

Singurul lucru care ar complica puțin situația ar fi dacă Angela NU a votat în județul lui Dragnea.