Timișoara țiganilor – un proiect 100 % românesc!

Am urmărit emisiunea de pe RTV cu o jenă nesfârșită: Tatoaica era pe post de țigancă cu fustele în tavan să i se vadă televizoru, moderatoarea încă nu aflase că statul român nu e o bulibașă, Florin Condurățenu își căuta pumnalele să îi înjunghie pe unguri fiindcă țiganii nu rup trupul țării, iar Ovidiu Drăgănescu era întrerupt de îndată ce spunea ceva important. În vacarmul isteric al confuzilor, doar el și Dorin Cioabă au reușit să își păstreze nu doar calmul, ci și judecata.

În esență, Drăgănescu a atenționat asupra faptului că explicația reușitei clanurilor țigănești la Timișoara este extrem de simplă:  statul nu protejează cetățeanul român și nici nu verifică averile ilicite.

Tradus, asta înseamnă că nimeni nu intervine pe lungul traseu al cumpărării centrului Timișoarei : de la funcționari ai primăriei, notari, judecători, până la momentul în care, de pildă, o familie de țigani pătrunde într-o vilă și își terorizează vecinii, iar poliția nu intervine.

Așadar, o discuție serioasă despre problema aceasta nu emite idioțenii tatoiste – țiganii să cedeze spitalul! -, ci pornește de la documente cu privire la declarațiile de la fisc ale cumpărătorilor, de la dreptul de preemțiune pe care Primăria îl avea cu privire la cumpărarea clădirii spitalului recent evacuate, de la copii ale sentințelor definitive ale magistraților care au parafat tranzacția, de la copii ale plângerilor la Poliție ș.a.m.d.

Cât privește afirmațiile Doamnei Tatoiu referitoare la granturile Fundației Soros care au fost furate de ONG-urile romilor, asta chiar mi se pare culmea nesimțirii. Am fost în boardul național și știu o mulțime de organizații – printre care și una la Timișoara – care fac o muncă de apostolat în comunitățile sărace, pentru copiii care nu au adăpost, pentru țiganii care au dreptul, asemenea oricărui alt etnic din România, la viață, sănătate și educație. Oare madam Tatoiu nu știe că banii nu se dau, așa, toți, într-o geantă și pleci cu ei? Ei bine, vă spun eu cum se dau: în tranșe, cu deconturi foarte atent controlate, cu experți financiari ce controlează totul.

Trebuie să fii definitiv idiot să îi confunzi pe baștanii din centrul Timișoarei cu etnia, adică cu marea masă a unor oameni săraci, bolnavi, analfabeți. A unor cetățeni români care nu sunt cetățeni de mâna a doua, ci au exact aceleași drepturi ca și mine.

Repet pentru a suta oară: vina pentru că o mână de țigani mafioți a cumpărat centrul Timișoarei este numai și numai a românilor corupți, lacomi, gunoaie.

De fapt, scorul este egal: jumătate din Timișoara a fost dărâmată de timișoreni, iar cealaltă  — ocupată de țigani.

Deocamdată, ne preocupă țiganii, fiindcă pe terenurile virane trăiesc doar fericite familii de Bălării Timișorene cu ciocu mic.

„Inimă de țigan” a murit în țara lui „Suleyman Magnificul”

Din start vă avertizez că nu doresc nici să ironizez un episod tragic cum este moartea lui Florin Cioabă, nici să adaug un derizoriu în plus unui asemenea eveniment.

Vreau să atrag atenția că tabloidizarea împrejurărilor legate de dispariția unui lider important al comunității rome este total contraproductivă.

Asta fiindcă Florin Cioabă a fost unul dintre cei mai importanți lideri ai țiganilor din istoria acestei comunități.

Da, a fost primul lider care a pledat agresiv pentru renunțarea la căsătoriile la o vârstă fragedă.

Fie și numai acest lucru face din Cioabă un profund reformator, fiindcă tradițiile cu privire la căsătorie sunt extrem de puternice, fiind, dincolo de cutumă, mecanisme eficiente ale schimburilor de valori intercomunitare.

Poate în primul rând însă ar trebui subliniată activitatea sa de creștinare a romilor în care a văzut singura cale de socializare, de responsabilizare și de integrare. A și spus că „pocăirea” romilor e mult mai eficientă decât orice atitudine represivă. (Un bun prieten mi-a și semnalat un exemplu în acest sens: solista de muzică lăutărescă Gabi Luncă a cărei convertire la cultul penticostal a determinat ca aproape întreaga comunitate să se pocăiască, ceea ce a condus la o scădere exponențială a infracționalității.)

Cu alte cuvinte, vreau să spun că un asemenea context nu e de irosit pe tot soiul de manelizări, exact atunci când nu e nevoie!

Ne place, nu ne place, Cioabă a fost un lider unanim acceptat al comunității rome, al penticostalilor. Nu a fost nici o starletă a televiziunilor, nu a fost inventat de nimeni, ci a încercat să facă ceva!

Iată de ce nici speculațiile cu privire la spitalizare, nici Ponta între chingi, nici Băsescu în lacrimi, nici Dorin Cioabă cu speculațiile despre malpraxis ori costurile de la spital nu sunt axele principale ale unui comentariu responsabil!

Toate aceste febrilități media nu sunt decât avortonii unor nefericite naufragii din telenovelele în realitatea cotidiană.

Lumea de fiecare zi însă nu seamănă nici cu „Inimă de țigan”, nici cu „Suleyman Magnificul”.