Altă zi mondială ce nu se simte prea bine: Ziua Sănătății!

Cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății, d. Eugen Nicolăescu, ministrul cu dinții de porțelan al acestei himere, a transmis tuturor românilor care au strănutat astăzi tradiționala urare „Răciși, fir-ai al dreacului!” în cadrul unei ceremonii oficiale unde a fost întâmpinat cu răceală.

Întâlnirea, organizată din inițiativa Bolnavilor Onaniști (care își fac singuri tratamentul, pentru a evita nesimțite cheltuieli din buget!), a avut ca punct distinct pe agenda ei și adecvarea sintagmei „soră medicală” la realitățile din interiorul USL prin propunerea profesiunii de „frate medical”, în două variante: Cain și Abel.

Tot cu acest prilej a fost reliefat rolul divinului și body guardicî în actul medical, prezent în formula, compensată postum, „Dumnezeu să vă aibă în pază!”

La final, pentru a marca grija excesivă a actualei guvernări față de pacient, ministrul Nicolăescu a promis că va analiza atent propunerea domnilor Lăzărescu ca tariful Salvării să nu fie, deocamdată, la nivelul taximetriei din New York.

Voci de politicieni care mă enervează

În corul politicienilor români există voci insuportabile de care nu poți scăpa nici dacă tai sonorul televizorului și, apoi, te arunci într-un lac nămolos din Tibet.

Așa e vocea Doamnei Mona Pivniceru, de pildă. Ceva între icnetul de sacâz și sunetul unui firiz ruginit râscâind într-un traforaj umed.

Pe locul doi, timbrul lui Laszlo Borbely, pe ale cărui acute se simte smalțul unei danturi defectuos calibrate.

Oarecum asemănătoare cu dicția de mandibulă a lui Eugen Nicolăescu.

Trompetistă, iritantă, pedantă, mereu pe vârful picioarelor, vocea Sulfinei Barbu.

In fine, cea mai enervantă voce din tinerețea unui actual senator: Sergiu Nicolaescu.