„Inimă de țigan” a murit în țara lui „Suleyman Magnificul”

Din start vă avertizez că nu doresc nici să ironizez un episod tragic cum este moartea lui Florin Cioabă, nici să adaug un derizoriu în plus unui asemenea eveniment.

Vreau să atrag atenția că tabloidizarea împrejurărilor legate de dispariția unui lider important al comunității rome este total contraproductivă.

Asta fiindcă Florin Cioabă a fost unul dintre cei mai importanți lideri ai țiganilor din istoria acestei comunități.

Da, a fost primul lider care a pledat agresiv pentru renunțarea la căsătoriile la o vârstă fragedă.

Fie și numai acest lucru face din Cioabă un profund reformator, fiindcă tradițiile cu privire la căsătorie sunt extrem de puternice, fiind, dincolo de cutumă, mecanisme eficiente ale schimburilor de valori intercomunitare.

Poate în primul rând însă ar trebui subliniată activitatea sa de creștinare a romilor în care a văzut singura cale de socializare, de responsabilizare și de integrare. A și spus că „pocăirea” romilor e mult mai eficientă decât orice atitudine represivă. (Un bun prieten mi-a și semnalat un exemplu în acest sens: solista de muzică lăutărescă Gabi Luncă a cărei convertire la cultul penticostal a determinat ca aproape întreaga comunitate să se pocăiască, ceea ce a condus la o scădere exponențială a infracționalității.)

Cu alte cuvinte, vreau să spun că un asemenea context nu e de irosit pe tot soiul de manelizări, exact atunci când nu e nevoie!

Ne place, nu ne place, Cioabă a fost un lider unanim acceptat al comunității rome, al penticostalilor. Nu a fost nici o starletă a televiziunilor, nu a fost inventat de nimeni, ci a încercat să facă ceva!

Iată de ce nici speculațiile cu privire la spitalizare, nici Ponta între chingi, nici Băsescu în lacrimi, nici Dorin Cioabă cu speculațiile despre malpraxis ori costurile de la spital nu sunt axele principale ale unui comentariu responsabil!

Toate aceste febrilități media nu sunt decât avortonii unor nefericite naufragii din telenovelele în realitatea cotidiană.

Lumea de fiecare zi însă nu seamănă nici cu „Inimă de țigan”, nici cu „Suleyman Magnificul”.

 

Context prost pentru cuvântul „rege”

Cuvântul „rege” nu se simte prea bine!

De câteva zile, ecranele televizoarelor sunt inundate de sintagma regele Cioabă.

Pot accepta o asemenea formulă doar în cazul în care cuvântul rege se află între ghilimele.

Altfel,  cred eu, e o formulă de batjocură nu numai la adresa Regelui Mihai, ci și la adresa monarhiei în general.

Mă gândesc, jenat, de pildă cum se descurcă unii în anumite situații, cum ar fi adresarea. Cum ar trebui să i se spună Regelui Cioabă? „Domnule Rege”? Dar fiului mai mare, Dorin? Prințe Dorin?

Cred că presa ar fi trebuit ca, după strategica plasare între ghilimele a cuvântul „rege”, să i se scrie/pronunțe cetățeanului Florin Cioabă, în toate ocaziile, prenumele și numele, urmate, la nevoie, de cuvântul „lider”, de pildă.

Academia, prin persoana Academicianului Eugen Simion, a protestat energic atunci când cuvântul „academie” a fost folosit în diverse contexte ridicole. (Nu mă refer la Academia Cațavencu fiindcă, acolo, autoironia e asumată!)

A protestat pe bună dreptate, dar, atunci când Ion Iliescu  — acest Tataia de serviciu și Mamaia de concediu al lui Victor Ponta — a privit cu satisfacție „regizarea” și împărătizarea unor influente personaje din etnia romă, a tăcut chitic.

In fine, principesa Irina a României a fost implicată într-un scandal în care s-a aflat la un pas de a fi arestată.

Am fost mâhnit de toată tărășenia asta cu pariuri, cu lupte de cocoși, nu numai fiindcă Regele Mihai a fost departe, de-a lungul întregii lui vieți, de asemenea episoade.

Ci, mai ales, pentru că o altă principesă, Ileana, care, după ce a devenit Maica Alexandra, a ctitorit o mânăstire acolo, pe continentul nord-american.