Arhive etichete: Iohannis

Despre cele două Românii ce votează

Posted on by

Votul din primul tur a configurat două Românii despărțite aproximativ de Carpați: una — pesedistă, cealaltă — antipesedistă.

Încă de aici nuanțările sunt necesare. Dacă putem vorbi despre o Românie pesedistă, despre una iohannistă, e mult mai greu. Asta fiindcă cei dincoace de munți, adică ardelenii și bănățenii au votat masiv și cu Macovei, Udrea sau Hunor.

O aproximare — pripită și emoțională — cred că e și povestea cu granițele de dinainte de 1918. Votul din Caraș-Severin și Hunedoara a fost majoritar roșu.

Iar aceste două contraexemple ar trebui să mai tempereze și din eterna prostioară cu privire la superioritatea morală sau socială a ardeleanului/bănățenului în fața muntenilor sau a moldovenilor. Dacă nu s-a înțeles deja, am să atrag atenția că bănățenii din Caraș-Severin au votat exact după același model din Muntenia profundă: după cum a dorit baronul local. Or, se vede treaba, Și Sorin Frunzăverde, și Dragnea au același partid, cu diferența că Frunzăverde e un liberal mai roșu decât arată numele.

Așadar, cred că mesajele cu privire la cele două Românii sunt contraproductive fiindcă, acum, nu e vremea nuanțărilor și a despărțirilor ideologice sau de oricare altă natură.

Culpabilizându-i în bloc pe munteni și moldoveni, se va produce și a reacție a celor care fie au votat cum le-a cerut conștiința, fie sunt indeciși și ar putea vota cu Iohannis.

Nici oltenii, nici teleormănenii, nici moldovenii nu au grupa sanguină pesedistă. Ca dovadă, votul din orașe a fost mult mai echilibrat decât am așteptat. La țară însă, acolo unde e România profundă, ei sunt dependenți de primari atotputernici care i-au amenințat, i-au șantajat și, de ce nu, chiar i-au convins.

Așadar, cele două Românii sunt, de fapt, o Românie ce poate vota în deplina libertate a conștiinței și, o a doua, căreia votul îi este confiscat, cumpărat, violat.

 

Ce nu știm încă despre turul 2 al alegerilor și cum ar putea pierde Plagiatorul

Posted on by

Vă reamintesc un banc din vremurile ceuașiste ce spune așa: Dacă la noi e atât de bine și la ei (la capitaliști) e atât de rău, de ce la noi e atât de rău și la ei atât de bine.

Ce vreau să spun eu aici cu un banc în zilele astea de tristețe? Taman ce spune bancul. Dacă ei, adică PSD-ul,  sunt atât de siguri că vor câștiga, de ce au fost atât de triști la anunțarea exit poll-urilor?

Răspunsul e foarte simplu: fiindcă PSD-ul știe ceva ce noi nu știm.

Iar acest lucru misterios pe care îl pot bănui se poate referi la următoarele:

1. Arestările ce vor urma în Dosarul EADS unde pot apărea surprize buimăcitoare.

2. Arestări sau anchete în rândul celor din Dosarul Referendum 2012.

3. Venirea Angelei Merkel în România.

4. Numirea, de către SUA, a unui ambasador la București.

5. Luptele interne din PSD, așa cum s-au observat din harta voturilor în unele zone.

6. Date noi din „Dosarul Ponta” care ar putea repune totul în discuție.

Ultima ipoteză explică și scorul surpriză al lui Tăriceanu, la care au contribuit nu doar liberalii trădători, ci și pesediștii, anteniștii, uneperiștii. Dacă Ponta pleacă, rămân să se înfrunte Iohannis și Tăriceanu.

Poate că speculațiile mele sunt „adolescentine”, dar vă invit să nu uitați un alt fapt extrem de discret: capitala României și a Europei de Est e la Deveselu.

Monica Macovei: 7-3 pentru votul meu!  

Posted on by

În primul tur, voi vota Macovei. Fiindcă nu e ca ei!

Unul dintre sloganele ei de campanie — „Votează Macovei fiindcă nu e ca ei” — sintetizează exact natura resorturilor intime ale unui electorat debusolat și dezamăgit care ar merge la vot.  (Care ar merge, subliniez asta!) Și, spre deosebire de alte slogane, fraza vorbește despre candidat ca o concluzie, nu ca o promisiune deșartă. Elena Udrea propune „România frumoasă”, Ponta crede despre el că e un ”președinte care unește” , iar Iohannis a ales „România lucrului bine făcut”.

O coincidență interesantă face ca cele trei slogane să evoce, neașteptat, cele trei mari momente ale secolului al XIX-lea: anul 1848, Unirea și venirea lui Carol I. Iată cum.

„România frumoasă” mă face să mă gândesc mai mult la Udrea decât la România, adică la portretul lui Rosenthal ce își imagina România sub chipul fermecătoarei  Maria Rosetti, fostă Mary Grant, adică sora ambasadorului englez în Țara Românească.

Cu „Președintele care unește”, mă gândesc, limpede, la 1859, iar venirea Nemțului la 1866 te face clar să te gândești la „lucrul bine făcut”.

Sigur, toutes proportions et exagérations gardées, luați toate astea sub umbra unui surâs. Fiindcă nu la acești candidați vreau să mă refer în cele ce urmează.

Așa că întorc la Monica Macovei și constat că:

  1. Monica Macovei nu a fost implicată în absolut nicio suspiciune de corupție sau imixtiune în vreun caz de corupție.
  2. Moniuca Macovei nu are avere, conturi, rude bogate, rude cu moșteniri, poșete galactice, pantofi câtă frunză și iarbă.
  3. Nu are niciun cadavru îngropat împreună cu un partid sau cu alte grupuri de interese.
  4. Enervează până la isterie toată clasa politică necinstită, toți profitorii și toți hoții ce se știu la adăpost atâta vreme cât la putere vor fi alți hoți.
  5. Nu își negociază principiile în numele unui pragmatism de doi lei pe care mulți politicieni de 2 lei ni-l vând drept „atitudine politică”.
  6. Nu vinde vorbe goale și nu promite cu gura. Deci nu minte.
  7. E tăioasă, severă și fermă, uneori chiar antipatică. Fiindcă nu e ipocrită și nici nu „se vinde” în numele unui populism ieftin.

Observați că nu am scris despre legile din Parlamentul european fiindcă mi se pare firesc ca ea să fi făcut asta. Nu am subliniat nici profesionalismul ei, fiindcă, iarăși, faptul e evident.

Astea ar fi calitățile. Astea ar fi lucrurile care îmi plac mult la Monica Macovei.

Nu mi-au plăcut câteva pe care le scriu tot aici:

  1. Și-a anunțat candidatura după ce a intrat în Parlamentul European.
  2. Nu a respectat regulile de candidatură din partid.
  3. L-a atacat pe Iohannis, irosindu-și, în acest fel, participarea simbolică în turul 2. (O doză de egoism electoral neașteptată!)

Așadar, scorul meu pentru a o vota pe Monica Macovei este 7-3 în favoarea ei!

Și, ca o ultimă observație ce mă intrigă puțin, se referă la faptul că unele puncte ale discursului de campanie țin de puterile unui prim-ministru și nu ale unui președinte.

În fond, o asemenea campanie poate fi și un bun prilej pentru o personalitate cum este Doamna Macovei de a explica românilor, clar, CE TREBUIE SĂ FACĂ ȘI CE POATE SĂ FACĂ PREȘEDINTELE!

De ce nu va candida Ponta în toamnă și ce i se arată lui Geoană

Posted on by

În momentul de față, Ponta este câștigătorul detașat al alegerilor pentru președinție.

Nu e nevoie să fii prea deștept pentru a vedea că suma aritmetică a dreptei din primul tur nu se va regăsi în al doilea tur.

Asta fiindcă cei ce vor veni în primul tur pentru Iohannis, Macovei sau Udrea nu se vor regăsi în rezultatul celui care va merge mai departe. drept pentru care dezamăgiții nu se vor prezenta în al doilea tur. Asta fiindcă ura față de adversarul de același sânge e mai mare decât conștientizarea dezastrului pesedist.

În contextul în care frontiera spre est a NATO cu Rusia este redesenată, e de așteptat ca SUA să reacționeze.

Doar că e greu de crezut, dacă nu imposibil, ca SUA să intervină în vot.

Așa că Ponta va trebui oprit fiindcă el este de mult deja o ascultătoare consecință și nu o premisă politică. Adică face disperat exact ce spun baronii și penalii. Cu orice preț. Cu orice trădare și alăturare la adversar, chiar şi cel estic, dacă va fi nevoie. Asemenea muribunzilor.

Așa că, în caz că Dreapta va pierde,  e nevoie de Pesedistul Altcineva. Care se numește Mircea Geoană. Un proamerican spălățel, fără urme vizibile de cangrenă pe CV, şi un ideal surogat pentru Dottore.

Căruia, tot mai mulţi pesedişti îi vor capul fiindcă nu i-a apărat de DNA.

Asta dacă Tanti Merkel nu se va supăra prea tare şi va bate cu pumnul în masă pentru Robo Iohannis.

Așa că nu pariați prea apăsat pe Ponta, stimați contributori cu bani mulți!

De astăzi, Antonescu și Iohannis se întâlnesc pe resentimente.ro

Posted on by

Luat repede, nu aș ști să spun dacă ar fi mai bine să candideze Antonescu sau Iohannis.

De când au făcut ceea ce au făcut în 2012, liberalii mi se par un partid în derivă.

Dar nu despre umori ar trebui să fie vorba, ci despre un anume pragmatism.

Scriu „un anume pragmatism” fiindcă nu cred că, în numele pragmatismului, poți face orice: de la asocierea cu PSD-ul, până la negarea evidenței că Băsescu nu a fost suspendat în baza legilor în vigoare.

Ceea ce însă poate fi și mai grav decât pragmatismul exagerat sunt piruetele.

Cum a fost, astăzi, pirueta lui Antonescu, revenit în candidatura pentru prezidențiale. După ce a demisionat din fruntea PNL-ului, părea că, in fine, e un om cu onoare. A pierdut și acest pariu și, așa cum și-a făcut carte de vizită ca Președinte interimar, tot așa ar putea comanda o carte de vizită cu specificația: „Politician cu onoare interimară”.

Acum, din nou mă gândesc la ceea ce se va întâmpla la prezidențiale. Norica Nicolai – cu binecunoscutu-i reflex „democratic” – striga că președintele României ar rebui să fie român. „Român” etnic sau român cetățean?

Într-o eventuală candidatură a lui Iohannis, nu e exclus faptul ca această isterie naționalistă să fie exploatată intens de PSD. După cum a făcut-o și cu sloganul lor de dreapta de la europene, „Mândru că sunt român”.

Așa că o eventuală candidatură a lui Crin Antonescu s-ar putea să fie mai cu lipici la electorat.

Tot rece spus, Cătălin Predoiu nu are nicio șansă în acest război.

Așa că nu știu prea bine ce să mai cred.

Probabil singurul lucru sigur e că, asemenea amorezilor dintr-un clip publicitar, de azi înainte, Antonescu și Iohannis se vor întâlni pe resentimente.ro

Iohannis a făcut primul pas către Cotroceni. Băsescu, tot către Udrea?

Posted on by

Nu cred deloc că li se poate imputa alegătorilor prezența slabă la vot! Mai întâi, fiindcă absența de la vot exprimă o atitudine.

Iar dacă eu, de pildă, mi-am exprimat o atitudine prin absența de la referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu, nu înțeleg de ce, acum, aceeași atitudine nu ar fi la fel de valabilă.

Un cetățean nu votează din obligație, ci din convingere. Nu votează împotriva cuiva — a PSD-ului, de pildă –, ci pentru ceva, cineva. Așadar, oamenii nu au ieșit la vot fiindcă nu au primit niciun mesaj consistent. Mă refer aici la electoratul dreptei care, în plus, a fost total turmentat: simpatizanții liberali l-au avut, la ofertă, pe Mircea Diaconu, recent martirizat și cu avantajul de a fi antibăsist feroce; băsiștii s-au văzut trezit  udrea-iști, ceea ce, să recunoaștem, nu e deloc același lucru cu a fi băsist. Una peste alta însă, dacă adunăm voturile pentru PDL și PMP, obținem un onorabil 20 de sută. La fel, liberalii obținut un scor aproape de 20 la sută dacă adunăm 4-5 procente din voturile obținute de Mircea Diaconu.

PSD-ul părea să fi obținut un scor excelent aseară, undeva la 43 de procente, dar dimineața i-a retezat lui Ponta mai toate speranțele: 37 % nu este un scor de bun augur pentru prezidențiale. Așadar, nu prea putem vorbi despre surprize, ci, mai degrabă, despre clasări sub așteptări.

Singura surpriză mi se pare scorul lui Mircea Diaconu, un produs electoral ce pune laolaltă imaginea sa de actor, campania Antenei 3 și, mai ales, neîncrederea tot mai accentuată a opiniei publice în partide. Cred că înțelegerea acestui fenomen l-a îndemnat și pe Iohannis să demisioneze din funcția de vicepreședinte PNL pentru a se poziționa mult mai bine în poziția de candidat independent la prezidențiale. Unde va fi preferatul Ardealului și al marilor orașe! Revenind la buimăceala Dreptei, cred că primul lucru care ar trebui făcut este să se renunțe la identificarea partidelor democratice sub sigla unei așa-zise Drepte. Mai întâi, fiindcă Dreapta este un cuvânt și neînțeles de electorat, și cu o ereditate destul de confuză, ce poate fi ușor manipulat de Stânga. Apoi fiindcă Dreapta nu acoperă ceea ce ar fi o asemenea posibilă alianță.

Asta în ceea ce privește perecepția simbolică.

În ceea ce privește morala acestor alegeri, pentru mine este foarte clar că prezența în prim-plan a Elenei Udrea la PMP va fi de rău augur pentru votanții lui Traian Băsescu. Problema PMP-ului nu a fost că PMP ar fi perceput ca partidul lui Traian Băsescu, ci că este perceput ca fiind partidul Elenei Udrea. Poate că Traian Băsescu se gândește să devină liderul PMP, dar a nu transmite acest mesaj e un semn că proiectul său se referă mai degrabă la candidatura la prezidențiale a Doamnei Udrea. Or, un asemenea gest, în opinia mea, ar consemna ieșirea definitivă din politică a lui Băsescu. Fiindcă alternativa sa e foarte simplă: ori câștigător în politică, ori cu Udrea în prim-plan! După cum o reapropiere a lui Traian Băsescu de PDL  este poate încă mai importantă decât coagularea dreptei, dintr-un motiv cât se poate de banal: e nevoie de infrastructura pedelistă din teritoriu, acolo unde partiduțele noi nu prea există în teritoriu, iar strategiile pe termen mediu (24 de ore) au aroma cafelei din cafenele.

Așadar, nu a fost chiar atât de rău cum părea aseară, dar mă sperie gândul că ar nevoie de un dezastru tip Pearl Harbour pentru a se coaliza cu cei care acum stau buimaci lângă poneii de plastilină ai propriilor statui ecvestre!