Votul din primul tur a configurat două Românii despărțite aproximativ de Carpați: una — pesedistă, cealaltă — antipesedistă.
Încă de aici nuanțările sunt necesare. Dacă putem vorbi despre o Românie pesedistă, despre una iohannistă, e mult mai greu. Asta fiindcă cei dincoace de munți, adică ardelenii și bănățenii au votat masiv și cu Macovei, Udrea sau Hunor.
O aproximare — pripită și emoțională — cred că e și povestea cu granițele de dinainte de 1918. Votul din Caraș-Severin și Hunedoara a fost majoritar roșu.
Iar aceste două contraexemple ar trebui să mai tempereze și din eterna prostioară cu privire la superioritatea morală sau socială a ardeleanului/bănățenului în fața muntenilor sau a moldovenilor. Dacă nu s-a înțeles deja, am să atrag atenția că bănățenii din Caraș-Severin au votat exact după același model din Muntenia profundă: după cum a dorit baronul local. Or, se vede treaba, Și Sorin Frunzăverde, și Dragnea au același partid, cu diferența că Frunzăverde e un liberal mai roșu decât arată numele.
Așadar, cred că mesajele cu privire la cele două Românii sunt contraproductive fiindcă, acum, nu e vremea nuanțărilor și a despărțirilor ideologice sau de oricare altă natură.
Culpabilizându-i în bloc pe munteni și moldoveni, se va produce și a reacție a celor care fie au votat cum le-a cerut conștiința, fie sunt indeciși și ar putea vota cu Iohannis.
Nici oltenii, nici teleormănenii, nici moldovenii nu au grupa sanguină pesedistă. Ca dovadă, votul din orașe a fost mult mai echilibrat decât am așteptat. La țară însă, acolo unde e România profundă, ei sunt dependenți de primari atotputernici care i-au amenințat, i-au șantajat și, de ce nu, chiar i-au convins.
Așadar, cele două Românii sunt, de fapt, o Românie ce poate vota în deplina libertate a conștiinței și, o a doua, căreia votul îi este confiscat, cumpărat, violat.