B1 TV are incontinenţă vadimică?

Prezenţa tot mai isterizantă la B1 TV a tri(ne)bunului Vadim Tudor mă face să nu mai înțeleg nimic!.

Ori eu credeam că postul e unul dintre puținele care își selectează invitații după criterii de normalitate și onorabilitate, ori ceva fundamental s-a schimbat acolo.

Sigur că postul are tot dreptul să invite pe cine vrea, dar să chemi tot mai insistent un ipochimen care a scris și proferat tot ce e mai dezgustător și mai penal în România de după 1989 mi se pare grav și impardonabil.

Iar să îl lași să abereze tot soiul de scenarii fără să îl întrerupi sau să îl întrebi dacă are vreo dovadă, asta e presă de Ștefan Gheorghiu la seral.

(Apropo, Domnul Ion Cristoiu ar trebui ca, înaintea interviurilor sale cam nesărate și mult prea politicoase – cum ar fi cel cu Dragnea – să îl consulte pe Robert Turcescu despre cum se întreabă un lider politic. Altfel, am putea crede că este vorba despre un interviu de binefacere!)

Nu cred că e nevoie de o un mare efort de memorie pentru a ne aminti tonele de dejecții la adresa maghiarilor, evreilor sau țiganilor, la adresa, practic, a tuturor oamenilor politici care i-au refuzat un serviciu. De la Iliescu, Petre Roman, Năstase, Constantinescu, Rațiu sau Coposu până la cei care au părăsit Partidul România Mare.

Și iarăși întreb: ce poate spune acest amestecător de rahaturi securistico-ceaușiste ? Despre absolut orice!

Nimic! Dar pentru asta e și mai puțin toxic, și mai igienic, și mai corect să inviți un scaun gol, casat.

 

Sfântul Ardei, protectorul Mexicului

Ardeiul este una dintre puținele plăsmuiri leguminoase ce exprimă, concomitent, diversitatea caracterială a omului.

Se știe, în sălbăticie, ardeiul este și gras, și iute, și longilin, și gogoșar. În captivitate, el cunoaște două stări carcerale: ardei la borcan și ardei umplut.

Denumirea științifică a ardeiului negătit este Capsicum annuum, iar cea a ardeiului umplut prin gătire este Ion Cristoiu. (Vadim Tudor dixit!)

În ipostaza, adică hiperstaza sa divină, ardeiul este Ardei Iute. Zeului Ardei Iute i-au fost ridicate temple din India până în lumea islamică, câmpia Panonică și până în Mexic.

Adepții acestui cult sunt ușor de recunoscut fiindcă evită să stea așezați.

Fără îndoială însă că Mexicul este, prin excelență, țara Ardeiului Iute, nu doar fiindcă acolo există peste 140 de soiuri de ardei iuți sau fiindcă de acolo a ajuns leguma în Europa. (http://www.tvmania.ro/documentar-ardei-ardei-iuti-21185.html)

Aztecii credeau că,  după ce Quetzalcoatl, “Sarpele cu Pene”, a creat omul,si-a dat seama ca trebuie să-și ajute creatura în căutarea mâncării. După ce a urmărit animalele a descoperit în interiorul unui munte mai multe mâncăruri, printre care cea mai importantă a fost considerata ardeiul. Tezcatlipoca, “Oglinda care Fumegă”, zeul cerului înstelat, a vizitat omenirea deghizat ca un om nebun ce vindea ardei.  În cultura mayașă de Ziua Morților, sau festivalul Hanal Pikan, se prepara o mâncare traditională, o combinație de ardei grasi cu ardei iuți, pe lânga alte multe mâncăruri. Se spune că ardeii, prin contrastul lor, reprezinta contrastul acelei zile, adică întâlnirea viilor și morților. (http://www.gustos.ro/articole/newsletter-gustos-ro/arde-i-sau-nu-arde-i.html)

Iuțeala unui ardei este exprimată prin Scala Scoville, ce măsoară capsaicina. Iute, la un ardei, de Sfântul Andrei!

 

 

Mic eseu despre cuvintele „doamnă” și „domn”

Mă topesc de plăcere de fiecare dată când, vorbind la telefon cu o persoană necunoscută, aceasta se prezintă așa: ”Doamna sau Domnul Popescu la telefon!”
Infinite delicii are varianta feminină: ”Doamna doctor Popescu” în cazul în care doamna Popescu este o casnică soție de doctor.
Atunci când sună la interfonul blocului, doamna care face curățenie se prezintă așa „Sunt Doamna femeie de serviciu”.
Mă enervează la greu interjecția „dom’le” folosită anapoda, însă am surâs complice urmărind o emisiune în care interlocutorul Doamnei Norica Nicolai avea acest tic.
Formula „Domnu Dan” cu care este alintat-respectat Dan Diaconescu îi adaugă cuvântului „domn”, cu consistență voievodală,  un son aparte: ceva între Robin Hood și Popey Marinarul.

Știm, substantivul „Domn” este iremediabil religios, iar la românul recent această reverență se putea lesne decela în urmă cu vreo 10-15 ani, atunci când un nevăzut și magnanim bărbat Geo, de la jocul de Bingo, era apelat, din off, cu un tremendu apelativ: „Domnu’ Geo!”
Mă îngrijorează grozav faptul că presa nu folosește formula „doamna Oana Zăvoranu”, ci numai „doamna Mărioara Zăvoranu”. Ambele sunt cel puțin la fel de „doamne”.
Realitatea TV —  care știe ce însemnă respectul față de adevăratele valori naționale — a punctat starea exactă a națiunii atunci când crăinicuța a spus șoptit așa:
„Domnul Sile Cămătaru…”

Dacă substantivele s-ar comporta asemenea adjectivelor și ar avea garde de comparație, „domn” ar putea fi imaginat la comparativul de superioritate sub forma unei vocabule de peron: „șefu”.

Superlativul absolut, între oameni subțiri, y compris Ion Cristoiu, e confiscat din lumea artelor: „Maestre”. Mereu cu mujusculă, mereu în cazul Vocativ!

Iar mostra cea mai tulburătoare a faptului că lingușeala are accizele mari e formula folosită de actorul Eugen Cristea într-o conversație de sâmbăta trecută, la B 1, cu lumini, audiență buimacă și moderator plătit:

„Maestrul Țînțăreanu”!