Senzațional: Ionul, un român pe cale de dispariție

Johannesburg e orașul în care sunt cei mai mulți Ioni din Africa.

Dacă Johann Sebastian Bach ar fi fost român și ar fi avut un copil cu același nume, probabil că s-ar fi numit Ionnuț Sebastian Bach. Sau, poate, Ionnuț Bach jr.

Cei patru Beatleși au fost trei: Ion și Paul. Ion Lennon.

Ivan e un Ioan vodcat. Așadar, întreb: Pictor olandez de origine rusă fără o ureche? Ivan Gogh.

Un citat despre o Românie ionesciană, altfel decât în teatrul lui Ionesco: „În fond, toți suntem români, mai mult sau mai puțin Ionești!” (Mihai Stănescu)

Dacă Nelu este hipo-coristicul lui Ioan, hiper-coristicul care ar fi? Jean?

Jana este mai mult Ană decât Ioană. Deci, Jeana/Jeanne, o Dame Jeanne cu o damigeană de vin. La bază, regină.

Un accident onomastic: să te naști în 7 ianuarie și să fii botezată Elena! Cui i s-a întâmplat asta? Tovarășei tovarășului Nicolae Ceaușescu, fost dictator, fost muz al lui Păunescu.

De Sfântul Ion, io recit așa: „Ionu cred nici în Iehova/Nici în Buddha­-Sakya-Muni/Nici în viață, nici în moarte,/Nici în stingere ca unii.”

De ce romanul lui Liviu Rebreanu nu se numește Ioan? Fiindcă Rebreanu nu a semnat Livius!

Un hipocoristic mai puțin evident: Genică. Așadar, Ionică Boierică și Genică Iobăgică, dacă îmi permiteți.

Nici Nela, Nelly, nu e de-aci. Deci citez, tot așa, de sezon: „Nelly tangere circulos meos!”

Un accent marin, greșit pus, culmea, într-un dezacord: Marea Ionică.

Catifelat de boarea hipocoristicelor, era să uit unul atât de cunoscut și, totuși, atât de discret: Nică, alias Ion Creangă. Despre care, copil fiind, îmi imaginam că e un fel de motan care toarce. Torcălăul.

Ionike, un altoi dintre Ion și Nike, fosta zeiță a Victoriei (actualmente a tenișilor): Izbânda Ionilor Buni!

 

Ionilor apropiați/(în)depărtați, la mulți ani!