În corul politicienilor români există voci insuportabile de care nu poți scăpa nici dacă tai sonorul televizorului și, apoi, te arunci într-un lac nămolos din Tibet.

Așa e vocea Doamnei Mona Pivniceru, de pildă. Ceva între icnetul de sacâz și sunetul unui firiz ruginit râscâind într-un traforaj umed.

Pe locul doi, timbrul lui Laszlo Borbely, pe ale cărui acute se simte smalțul unei danturi defectuos calibrate.

Oarecum asemănătoare cu dicția de mandibulă a lui Eugen Nicolăescu.

Trompetistă, iritantă, pedantă, mereu pe vârful picioarelor, vocea Sulfinei Barbu.

In fine, cea mai enervantă voce din tinerețea unui actual senator: Sergiu Nicolaescu.