Există viaţă după duminică?

Dacă maternităţile şi paternităţile din Sparta ar fi adus pe lume copii cu psihicul de Luni Dimineaţa, săptămâna ar fi început marţi. Ce vreau să zic? Cei mai culţi au înţeles deja că spartanii aruncau în hău nou-născuţii cu malformaţii. Cei mai puţin culţi zâmbesc chiar acum.
Nu presupun lucruri noi atunci când întreb ce are copilul luni faţă de marţi. Limba încleiată, creierul păpădie, sexul de muşeţel.
Şi uite cum într-o asemenea morfologie-sintactică, am ajuns azi-dimineaţă în baie.
Dau drumul apei, cum se spune la inundaţii, caut un şampon lunatec şi mă pregătesc de ritualul primei minciuni a civilizaţiei: schimbarea mirosului natural.
Cu se să mă spăl la cap, deci, cum ar zice bucureştenii. Fiindcă ieri a căzut prima zăpada, aleg Nivea. Pe care scrie ca pentru ziua de luni: Feeling Strong.
Şi brusc am o revelaţiune: Publicitatea e făcută fie pentru ziua de luni, fie pentru cei depresivi. Cum ar veni ăia strongi ca firul de păr.

Proezie cu ziua de luni

Lunea e ziua cea mai tristă din România.
Milioane de jucători la 6 din 49 iarăşi merg
la serviciu în loc să îşi bage picioarele în ea
de muncă,
în loc să facă planuri de cum să cheltuiască cele 3,6 milioane
de euro din premiul cel mare.
Azi, 20 octombrie, mi-ar plăcea, Domnule V. Lazarov, să ştii
cât de mult îmi doresc o emisiune cu o familie nenorocită care să câştige,
la emisiunea matale, dreptul de a sta şi mânca într-un hotel de 5 stele pentru tot restul vieţii.
Cu o condiţie: toţi să fie sănătoşi, fără boli vedetă ale mileniului.
Numai că — aşa cum numai geniul unui teleast ştie să le potrivească perfect —
“restul vieţii” nu are aceeaşi mărime la televizor sau în viaţă.
Drept pentru care du-i la analize şi din asta fă-ne să trăim
un sezon cu