Nu îmi plac deloc concertele din Piaţa Unirii. Mai precis, nu îmi plac acele concerte cu decibeli ce cutremură efectiv locul şi jignesc urechile.  Din câte ştiu, niciunde în lumea civilizată nu se organizează asemenea cacofonii în mijlocul urbei, ci undeva unde deranjul e minim. Nu ştiu, de asemenea, dacă locatarii din zonă au fost vreodată consultaţi cu privire la organizarea unor asemenea manifestări. Dar sunt aproape sigur că opinia publică ar fi indiferentă în faţa unei asemenea poluări fonice. Fiindcă un lucru mi se pare clar, chiar dacă sună a stereotip:  românilor le place muzica tare! Se vede asta, se aude asta în fiecare crâşmă sau local select unde muzica răcneşte de nu poţi lega o silabă comprehensibilă cu cei din jur.

In fine, cu privire la concertele din Piaţa Unirii, aş sublinia încă un “amănunt” care a trecut neobservat: scena este amplasată imediat în faţa Domului. Ceea ce mi se pare o impietate! Nu ştiu cum ar fi reacţionat autorităţile în cazul amplasării unei scene în faţa catedralei mitropolitane. Dar îmi imaginez că decibelii reacţiilor ar fi depăşit vacarmul unui concert rock. La toate acestea m-am gândit ieri, când am observat că scena a fost strânsă, evident din cauza contextului calendaristic. Sau poate că îngerii din Dom s-au milostivit şi murmurul lor a fost auzit!