Bă, se schimbă scena politică/Băse schimbă scena politică

Recunosc, sunt un băsist nenorocit!

Spre deosebire de iliescienii, constantinescienii sau chiar  uberklausienii (mă scuzați pentru familiaritate!) de bon ton, eu mă afund în nămolul nimicniciei mele unde mă încăpățânez să observ că acest golan nici nu a omorât români la mineriade, nici nu a futut șansa de a învinge sistemul, nici nu tace asemenea unui langoș rece de aproape un an.

E tembel, are chestia asta enervantă cu Udrea, se uită cruciș, poate că e bețiv, poate că  are un frate corupt, dar, pentru mine, sigurul lucru clar e că, deocamdată, Băsescu e singurul politician care spune ceva cu cap și coadă și, mai ales, singurul care poate îngenunchia PSD-ul!

Atenție, nu pe rămășița de Ponta, ci PSD-ul!

Asta fiindcă lui Ponta îi face opoziție și PSD-ul, așa cum, de-a lungul ultimilor 15 ani, PSD-ul i-a băgat la borcan pe toți crocodilii gen Năstase Adrian. În lupta pentru putere.

Dar cel mai serios motiv pentru care eu cred în reîncarnarea lui Băsescu ține de  un criteriu sociologic: Iohannis va împlini, în curând, alături de noul PNL, un an de iluzii. Exact cât trebuie pentru a nu strica rânjetul unei victorii prin ricoșeu.

Atrag atenția și că mai mult de 30 de procente din votanții anti-Ponta sau, mai precis, anti-PSD nu se regăsesc în ceea ce face Opoziția de operetă. Moțiunea de cenzură a dovedit acest lucru fiindcă parlamentarii Puterii nu au simțit că peștele Puterii pute a mort, așa că au stat în băncile lor.

De ce?

Fiindcă umbra USL-ului reacționează la stimuli. La stimulul Băsescu. Iar acest stimul este întreținut de Antena3 nu doar din considerente voiculesciene — așa cum s-ar putea crede –, ci, mai ales, dintr-un calcul psihanalitic: atunci când ai un dușman comun, nimic nu te separă, ci doar te nuanțează. Or, în clipa în care Băsescu a reintrat pe scena politică — reinventat de Opoziția rahitică –, el a forțat și despărțirea simbolică dintre cei doi frați nefirești ai USL-ului. Încă regăsiți în spațiul simbolic al Antenei3, unde electoratul uselist se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat de la divorțul dintre Ponta și Antonescu. Iar această percepție a fost perpetuată, consolidată de faptul că Băsescu, în clipa în care a devenit fără identitate politică, a dat senzația că USL-ul are datoria morală față de electorat să fie viu și real.

Băsescu însă a simțit repede acest lucru.

Așa că, de azi, Băsescu a intrat nu doar în politică, ci, mai ales, în conștiința celor nesiguri și a celor nemulțumiți. Mai întâi. în conștiința parlamentarilor care iau în calcul foarte serios că partidul lui T.B. va obține cel puțin 10-12 procente. Apoi, în conștiința celor care, după ce au reușit să îl împedice pe Ponta să fie Președinte, au fost dezamăgiți total că el nu a fost răsturnat. Și nu în ultimul rând, în conștiința celor care s-au simțit trădați de noul PNL.

Unde dezamăgirea față de Opoziție este poate mai mare decât cea față de Băsescu.

Vom trăi și vom vedea câți parlamentari ai Mișcării Populare vom avea peste câteva luni…

Vin vremuri interesante.

Despre cele două Românii ce votează

Votul din primul tur a configurat două Românii despărțite aproximativ de Carpați: una — pesedistă, cealaltă — antipesedistă.

Încă de aici nuanțările sunt necesare. Dacă putem vorbi despre o Românie pesedistă, despre una iohannistă, e mult mai greu. Asta fiindcă cei dincoace de munți, adică ardelenii și bănățenii au votat masiv și cu Macovei, Udrea sau Hunor.

O aproximare — pripită și emoțională — cred că e și povestea cu granițele de dinainte de 1918. Votul din Caraș-Severin și Hunedoara a fost majoritar roșu.

Iar aceste două contraexemple ar trebui să mai tempereze și din eterna prostioară cu privire la superioritatea morală sau socială a ardeleanului/bănățenului în fața muntenilor sau a moldovenilor. Dacă nu s-a înțeles deja, am să atrag atenția că bănățenii din Caraș-Severin au votat exact după același model din Muntenia profundă: după cum a dorit baronul local. Or, se vede treaba, Și Sorin Frunzăverde, și Dragnea au același partid, cu diferența că Frunzăverde e un liberal mai roșu decât arată numele.

Așadar, cred că mesajele cu privire la cele două Românii sunt contraproductive fiindcă, acum, nu e vremea nuanțărilor și a despărțirilor ideologice sau de oricare altă natură.

Culpabilizându-i în bloc pe munteni și moldoveni, se va produce și a reacție a celor care fie au votat cum le-a cerut conștiința, fie sunt indeciși și ar putea vota cu Iohannis.

Nici oltenii, nici teleormănenii, nici moldovenii nu au grupa sanguină pesedistă. Ca dovadă, votul din orașe a fost mult mai echilibrat decât am așteptat. La țară însă, acolo unde e România profundă, ei sunt dependenți de primari atotputernici care i-au amenințat, i-au șantajat și, de ce nu, chiar i-au convins.

Așadar, cele două Românii sunt, de fapt, o Românie ce poate vota în deplina libertate a conștiinței și, o a doua, căreia votul îi este confiscat, cumpărat, violat.

 

Ce nu știm încă despre turul 2 al alegerilor și cum ar putea pierde Plagiatorul

Vă reamintesc un banc din vremurile ceuașiste ce spune așa: Dacă la noi e atât de bine și la ei (la capitaliști) e atât de rău, de ce la noi e atât de rău și la ei atât de bine.

Ce vreau să spun eu aici cu un banc în zilele astea de tristețe? Taman ce spune bancul. Dacă ei, adică PSD-ul,  sunt atât de siguri că vor câștiga, de ce au fost atât de triști la anunțarea exit poll-urilor?

Răspunsul e foarte simplu: fiindcă PSD-ul știe ceva ce noi nu știm.

Iar acest lucru misterios pe care îl pot bănui se poate referi la următoarele:

1. Arestările ce vor urma în Dosarul EADS unde pot apărea surprize buimăcitoare.

2. Arestări sau anchete în rândul celor din Dosarul Referendum 2012.

3. Venirea Angelei Merkel în România.

4. Numirea, de către SUA, a unui ambasador la București.

5. Luptele interne din PSD, așa cum s-au observat din harta voturilor în unele zone.

6. Date noi din „Dosarul Ponta” care ar putea repune totul în discuție.

Ultima ipoteză explică și scorul surpriză al lui Tăriceanu, la care au contribuit nu doar liberalii trădători, ci și pesediștii, anteniștii, uneperiștii. Dacă Ponta pleacă, rămân să se înfrunte Iohannis și Tăriceanu.

Poate că speculațiile mele sunt „adolescentine”, dar vă invit să nu uitați un alt fapt extrem de discret: capitala României și a Europei de Est e la Deveselu.

Masterul lui Ponta de la Veneția și fotbalul din Piața San Marc-o

Inundațiile din vara care a trecut neobservată au provocat o vie emoție în diaspora românească din Italia.

Competența și dezinvoltura cu care Dl Ponta s-a lăsat, atunci, dus cu barca nu a scăpat deloc profesioniștilor.

Astfel, odată cu debutul campaniei electorale, în sânul umed al comunității românești din Veneția au apărut voci care susțin că Ponta ar fi făcut un master gondolier.

Iar martorii nu au încetat să apară.

Dintre ei, un fost înotător dinamovist, pe nume Amedeu Trambulină, a susținut că ar fi locuit împreună cu tânărul procuror, timp de 4 luni, într-un demisol extrem de igrasios de pe Calle Barcarolli.

Dl Trambulină a dorit să sublinieze, în acest fel, modestia Premierului însă nu l-a lăudat prea mult pe fostul coleg susținând că acesta, în loc să meargă la cursuri sau la bibliotecă, își petrecea mai tot timpul la antrenamentele echipei locale de fotbal și la meciurile acesteia din Piața San Marc-o.

Întrebat dacă Ponta obișnuia șalupa la deplasări, dl Trambulină a mărturisit că tânărul masterand era atât de sărac încât, în diminețile mai vântoase, nu își permitea nici măcar un bilet de metrou și circula cu un wind-surf improvizat dintr-un cearșaf oltenesc cu motive populare.

Populare printre români, desigur.

 

Monica Macovei: 7-3 pentru votul meu!  

În primul tur, voi vota Macovei. Fiindcă nu e ca ei!

Unul dintre sloganele ei de campanie — „Votează Macovei fiindcă nu e ca ei” — sintetizează exact natura resorturilor intime ale unui electorat debusolat și dezamăgit care ar merge la vot.  (Care ar merge, subliniez asta!) Și, spre deosebire de alte slogane, fraza vorbește despre candidat ca o concluzie, nu ca o promisiune deșartă. Elena Udrea propune „România frumoasă”, Ponta crede despre el că e un ”președinte care unește” , iar Iohannis a ales „România lucrului bine făcut”.

O coincidență interesantă face ca cele trei slogane să evoce, neașteptat, cele trei mari momente ale secolului al XIX-lea: anul 1848, Unirea și venirea lui Carol I. Iată cum.

„România frumoasă” mă face să mă gândesc mai mult la Udrea decât la România, adică la portretul lui Rosenthal ce își imagina România sub chipul fermecătoarei  Maria Rosetti, fostă Mary Grant, adică sora ambasadorului englez în Țara Românească.

Cu „Președintele care unește”, mă gândesc, limpede, la 1859, iar venirea Nemțului la 1866 te face clar să te gândești la „lucrul bine făcut”.

Sigur, toutes proportions et exagérations gardées, luați toate astea sub umbra unui surâs. Fiindcă nu la acești candidați vreau să mă refer în cele ce urmează.

Așa că întorc la Monica Macovei și constat că:

  1. Monica Macovei nu a fost implicată în absolut nicio suspiciune de corupție sau imixtiune în vreun caz de corupție.
  2. Moniuca Macovei nu are avere, conturi, rude bogate, rude cu moșteniri, poșete galactice, pantofi câtă frunză și iarbă.
  3. Nu are niciun cadavru îngropat împreună cu un partid sau cu alte grupuri de interese.
  4. Enervează până la isterie toată clasa politică necinstită, toți profitorii și toți hoții ce se știu la adăpost atâta vreme cât la putere vor fi alți hoți.
  5. Nu își negociază principiile în numele unui pragmatism de doi lei pe care mulți politicieni de 2 lei ni-l vând drept „atitudine politică”.
  6. Nu vinde vorbe goale și nu promite cu gura. Deci nu minte.
  7. E tăioasă, severă și fermă, uneori chiar antipatică. Fiindcă nu e ipocrită și nici nu „se vinde” în numele unui populism ieftin.

Observați că nu am scris despre legile din Parlamentul european fiindcă mi se pare firesc ca ea să fi făcut asta. Nu am subliniat nici profesionalismul ei, fiindcă, iarăși, faptul e evident.

Astea ar fi calitățile. Astea ar fi lucrurile care îmi plac mult la Monica Macovei.

Nu mi-au plăcut câteva pe care le scriu tot aici:

  1. Și-a anunțat candidatura după ce a intrat în Parlamentul European.
  2. Nu a respectat regulile de candidatură din partid.
  3. L-a atacat pe Iohannis, irosindu-și, în acest fel, participarea simbolică în turul 2. (O doză de egoism electoral neașteptată!)

Așadar, scorul meu pentru a o vota pe Monica Macovei este 7-3 în favoarea ei!

Și, ca o ultimă observație ce mă intrigă puțin, se referă la faptul că unele puncte ale discursului de campanie țin de puterile unui prim-ministru și nu ale unui președinte.

În fond, o asemenea campanie poate fi și un bun prilej pentru o personalitate cum este Doamna Macovei de a explica românilor, clar, CE TREBUIE SĂ FACĂ ȘI CE POATE SĂ FACĂ PREȘEDINTELE!

De ce nu va candida Ponta în toamnă și ce i se arată lui Geoană

În momentul de față, Ponta este câștigătorul detașat al alegerilor pentru președinție.

Nu e nevoie să fii prea deștept pentru a vedea că suma aritmetică a dreptei din primul tur nu se va regăsi în al doilea tur.

Asta fiindcă cei ce vor veni în primul tur pentru Iohannis, Macovei sau Udrea nu se vor regăsi în rezultatul celui care va merge mai departe. drept pentru care dezamăgiții nu se vor prezenta în al doilea tur. Asta fiindcă ura față de adversarul de același sânge e mai mare decât conștientizarea dezastrului pesedist.

În contextul în care frontiera spre est a NATO cu Rusia este redesenată, e de așteptat ca SUA să reacționeze.

Doar că e greu de crezut, dacă nu imposibil, ca SUA să intervină în vot.

Așa că Ponta va trebui oprit fiindcă el este de mult deja o ascultătoare consecință și nu o premisă politică. Adică face disperat exact ce spun baronii și penalii. Cu orice preț. Cu orice trădare și alăturare la adversar, chiar şi cel estic, dacă va fi nevoie. Asemenea muribunzilor.

Așa că, în caz că Dreapta va pierde,  e nevoie de Pesedistul Altcineva. Care se numește Mircea Geoană. Un proamerican spălățel, fără urme vizibile de cangrenă pe CV, şi un ideal surogat pentru Dottore.

Căruia, tot mai mulţi pesedişti îi vor capul fiindcă nu i-a apărat de DNA.

Asta dacă Tanti Merkel nu se va supăra prea tare şi va bate cu pumnul în masă pentru Robo Iohannis.

Așa că nu pariați prea apăsat pe Ponta, stimați contributori cu bani mulți!

Semnificații cronologice privind discuția dintre Băsescu și Ponta plus Petrescu

Să fii tânăr nu e neapărat o virtute!

Mai întâi, fiindcă — vorba lui Grigore Moisil — tinerețea e un defect de care te vindeci în fiecare zi.

În al doilea rând, fiindcă anotimpul cu pricina e unul chiuretat la experiență, răbdare și nuanță.

Dacă ar fi să mă întrebați de ce cred eu că Tinerețea e ne-zeul căruia i ne închinăm, am să fiu extrem de tăios: fiiindcă tinerețea consumă, experimentează, reface, greșește cu grație. Dar, mai ales, fiindcă ea poate fi ușurissim manipulată.

Așa cum s-a observat cu greață și la întâlnirea necopților Ponta-Petrescu cu un prea-tatuat marinar.

Drept pentru care opinez că, în fruntea Trebii Politice, se impune ca vârsta de accedere să fie bine trecută de 50 de ani.

Altfel, diferența dintre guguștiucul de Harvard și cel de Cornu e insesizabilă!

Doamna ministru Andronescu pică la vocabular

Doamna ministru Andronescu pică și treflă dacă dă Bacul la vocabular.

Cu privire la prestația tandemului Ponta-Petrescu de la Cotroceni, unde micul Titulescu și domnișora din Cornu s-au dus ca la plaje (forma muntenească pentru plajă!), doamna ministru a spus așa:

„Nu este atributul domnului Ponta…”

Așa este! Domnul Ponta nu are nici atribuții, nici atribute.

Este doar complementul circumstanțial al unor pseudopredicate ce se cheamă, la infinitiv, a fura și a minți, împreună!

A furți?

Băsescu, demisia! Regele Mihai, abdicarea! Monarhie pesedisto-varanică!

Nu avem ce face!

Evidenţa e la ea acasă, aşa că Băsescu ar face bine să demisioneze, fiindcă are mari probleme cu fratele.

Regele, la fel, să abdice, fiindcă are şi mai mari probleme cu Principesa Irina.

Cu Băse nu mai avem ce face, aşa că ne focusăm pe monarhie.

Regele lasă tronul direct organizaţiei PSD de Iaşi, ca să nu se mai încurce Radu cu brichisiri, Ponta schimbă Constituţia şi aduce tot ce a mai rămas din monarhie de la Iaşi la Bucureşti într-o stclă de Rinofug, iar în 2-3 săptămâni, Margareta şi Duda îl înfiază pe Ponta.

Care se va proclama regele Victor Ponta al V-lea. În care V este iniţiala şi de la Viorel, şi de la Voiculescu.

Cine a lipsit, de fapt, azi, din Senatul României. Sau despre a șasea nuntă a lui Tăriceanu

Așadar, primul care a lipsit a fost însuși Senatul.

Asta fiindcă la referendumul din 2009, peste  78 % dintre români s-au exprimat în favoarea trecerii la un parlament unicameral!

A lipsit încrederea românilor în Parlament! Sondajele cu privire la încrederea românilor în cele două camere au forma și dimensiunile unui confet mototolit.

A lipsit un popă (dacă se poate unul fără grade) care să îi cunune pe Tăriceanu și Ponta. Fiindcă, în fond, toată ceremonia de marcare a 150 de ani de Senat românesc a fost o jalnică nuntă intre doi maneliști: Ponta și Tăriceanu. Care a participat la cea de-a șasea sa nuntă cu dar.

A lipsit apoi o voce clară și răspicată care îi amintească lui Ion Iliescu un episod din panoplia burduhănoasă a crimelor sale: intrarea minerilor în Senat.

A lipsit bunul-simț al unor turnători, ofițeri acoperiți, plagiatori, urmăriți penal care s-au aflat acolo dintr-un accident moral.

Au lipsit 4-5 procente ale unor formațiuni care își spun partide deși, la toate alegerile, nu au obținut niciodată mai mult decât marja de eroare a sondajelor de opinie.

Au lipsit istoria, cultura și bunul-simț.