Luat repede, nu aș ști să spun dacă ar fi mai bine să candideze Antonescu sau Iohannis.
De când au făcut ceea ce au făcut în 2012, liberalii mi se par un partid în derivă.
Dar nu despre umori ar trebui să fie vorba, ci despre un anume pragmatism.
Scriu „un anume pragmatism” fiindcă nu cred că, în numele pragmatismului, poți face orice: de la asocierea cu PSD-ul, până la negarea evidenței că Băsescu nu a fost suspendat în baza legilor în vigoare.
Ceea ce însă poate fi și mai grav decât pragmatismul exagerat sunt piruetele.
Cum a fost, astăzi, pirueta lui Antonescu, revenit în candidatura pentru prezidențiale. După ce a demisionat din fruntea PNL-ului, părea că, in fine, e un om cu onoare. A pierdut și acest pariu și, așa cum și-a făcut carte de vizită ca Președinte interimar, tot așa ar putea comanda o carte de vizită cu specificația: „Politician cu onoare interimară”.
Acum, din nou mă gândesc la ceea ce se va întâmpla la prezidențiale. Norica Nicolai – cu binecunoscutu-i reflex „democratic” – striga că președintele României ar rebui să fie român. „Român” etnic sau român cetățean?
Într-o eventuală candidatură a lui Iohannis, nu e exclus faptul ca această isterie naționalistă să fie exploatată intens de PSD. După cum a făcut-o și cu sloganul lor de dreapta de la europene, „Mândru că sunt român”.
Așa că o eventuală candidatură a lui Crin Antonescu s-ar putea să fie mai cu lipici la electorat.
Tot rece spus, Cătălin Predoiu nu are nicio șansă în acest război.
Așa că nu știu prea bine ce să mai cred.
Probabil singurul lucru sigur e că, asemenea amorezilor dintr-un clip publicitar, de azi înainte, Antonescu și Iohannis se vor întâlni pe resentimente.ro