Ce nu știm încă despre turul 2 al alegerilor și cum ar putea pierde Plagiatorul

Vă reamintesc un banc din vremurile ceuașiste ce spune așa: Dacă la noi e atât de bine și la ei (la capitaliști) e atât de rău, de ce la noi e atât de rău și la ei atât de bine.

Ce vreau să spun eu aici cu un banc în zilele astea de tristețe? Taman ce spune bancul. Dacă ei, adică PSD-ul,  sunt atât de siguri că vor câștiga, de ce au fost atât de triști la anunțarea exit poll-urilor?

Răspunsul e foarte simplu: fiindcă PSD-ul știe ceva ce noi nu știm.

Iar acest lucru misterios pe care îl pot bănui se poate referi la următoarele:

1. Arestările ce vor urma în Dosarul EADS unde pot apărea surprize buimăcitoare.

2. Arestări sau anchete în rândul celor din Dosarul Referendum 2012.

3. Venirea Angelei Merkel în România.

4. Numirea, de către SUA, a unui ambasador la București.

5. Luptele interne din PSD, așa cum s-au observat din harta voturilor în unele zone.

6. Date noi din „Dosarul Ponta” care ar putea repune totul în discuție.

Ultima ipoteză explică și scorul surpriză al lui Tăriceanu, la care au contribuit nu doar liberalii trădători, ci și pesediștii, anteniștii, uneperiștii. Dacă Ponta pleacă, rămân să se înfrunte Iohannis și Tăriceanu.

Poate că speculațiile mele sunt „adolescentine”, dar vă invit să nu uitați un alt fapt extrem de discret: capitala României și a Europei de Est e la Deveselu.

Cine a lipsit, de fapt, azi, din Senatul României. Sau despre a șasea nuntă a lui Tăriceanu

Așadar, primul care a lipsit a fost însuși Senatul.

Asta fiindcă la referendumul din 2009, peste  78 % dintre români s-au exprimat în favoarea trecerii la un parlament unicameral!

A lipsit încrederea românilor în Parlament! Sondajele cu privire la încrederea românilor în cele două camere au forma și dimensiunile unui confet mototolit.

A lipsit un popă (dacă se poate unul fără grade) care să îi cunune pe Tăriceanu și Ponta. Fiindcă, în fond, toată ceremonia de marcare a 150 de ani de Senat românesc a fost o jalnică nuntă intre doi maneliști: Ponta și Tăriceanu. Care a participat la cea de-a șasea sa nuntă cu dar.

A lipsit apoi o voce clară și răspicată care îi amintească lui Ion Iliescu un episod din panoplia burduhănoasă a crimelor sale: intrarea minerilor în Senat.

A lipsit bunul-simț al unor turnători, ofițeri acoperiți, plagiatori, urmăriți penal care s-au aflat acolo dintr-un accident moral.

Au lipsit 4-5 procente ale unor formațiuni care își spun partide deși, la toate alegerile, nu au obținut niciodată mai mult decât marja de eroare a sondajelor de opinie.

Au lipsit istoria, cultura și bunul-simț.

Cu privire la intrarea în „carantină” a UDMR-ului

Isteria antiudemeristă a mogulului Felix și, din portofelul său, a Antenelor mă pune pe gânduri.

Evident că seninătatea cu care UDMR trece în barca Puterii e semn infailibil de ticăloșie și obraz gros.

Evident că, în fapt, UDMR-ul e tot mai clar o strânsură de interese și de reacții ce se bat cap în cap.

Evident că un Gyorgy Frunda, de pildă, nu mai e de mult udemerist, ci un soi de pesedist cu accent de avocat aplecat în fața tuturor șlițurilor antibăsesciene.

Ei bine, în ciuda acestor evidențe, cred că adversarii acestei oști de strânsură au profitat de prilej pentru a-și arăta rânza antimaghiară.

Și PNL-ul, și PC-ul, și diverși pesediști au fost vehemenți nu față de partid, ci față de minoritatea maghiară.

Ceea ce nu este deloc totuna.

Mai ales când vine vorba de referendum.

Miercurea Ciuc nu este Miercurea Hreben-Ciuc

Domnul Ponta a ieșit triumfător în fața presei și a spus că rezultatul referendumului reprezintă o mare victorie pentru USL.

Mai mult, a susținut că Băsescu e terminat ca om politic fiindcă, după ce a obținut peste 6 milioane de voturi în 2007, acum nu a strâns nici măcar 1 milion.

În cifre reale, cred că proporția nu este tocmai cea dată de numărul votanților, fiindcă e limpede că non-votul a fost un vot împotriva demiterii lui Băsescu.

Ceea ce i-ar putea îndemna pe partizanii lui Băsescu să susțină că președintele a obținut, de fapt, peste 50 la sută.

Este și nu este așa! Nu vom ști niciodată câți au absentat pentru a stopa demitera lui Băsescu sau câți au absentat fiindcă nu i-a interesat referendumul.

Cert e că a existat o uriașă desfășurare de forță pentru a aduce lumea la urne, ceea ce a semănat izbitor cu bancul în care mai mulți elevi ajută o bătrânică să treacă strada. Deși ea nu vroia.

Iar o asemenea isterie a aducerii la urne cu orice preț a pus într-o cu totul altă lumină non-votul, creditându-l, iată, cu semnificații eroico-politice.

Și a evidențiat că minoritatea maghiară a spus NU și UDMR-ului, și aliaților ei, și șmecheriilor de doi forinți din politica românească din ultima vreme.