Sfântul Ardei, protectorul Mexicului

Ardeiul este una dintre puținele plăsmuiri leguminoase ce exprimă, concomitent, diversitatea caracterială a omului.

Se știe, în sălbăticie, ardeiul este și gras, și iute, și longilin, și gogoșar. În captivitate, el cunoaște două stări carcerale: ardei la borcan și ardei umplut.

Denumirea științifică a ardeiului negătit este Capsicum annuum, iar cea a ardeiului umplut prin gătire este Ion Cristoiu. (Vadim Tudor dixit!)

În ipostaza, adică hiperstaza sa divină, ardeiul este Ardei Iute. Zeului Ardei Iute i-au fost ridicate temple din India până în lumea islamică, câmpia Panonică și până în Mexic.

Adepții acestui cult sunt ușor de recunoscut fiindcă evită să stea așezați.

Fără îndoială însă că Mexicul este, prin excelență, țara Ardeiului Iute, nu doar fiindcă acolo există peste 140 de soiuri de ardei iuți sau fiindcă de acolo a ajuns leguma în Europa. (http://www.tvmania.ro/documentar-ardei-ardei-iuti-21185.html)

Aztecii credeau că,  după ce Quetzalcoatl, “Sarpele cu Pene”, a creat omul,si-a dat seama ca trebuie să-și ajute creatura în căutarea mâncării. După ce a urmărit animalele a descoperit în interiorul unui munte mai multe mâncăruri, printre care cea mai importantă a fost considerata ardeiul. Tezcatlipoca, “Oglinda care Fumegă”, zeul cerului înstelat, a vizitat omenirea deghizat ca un om nebun ce vindea ardei.  În cultura mayașă de Ziua Morților, sau festivalul Hanal Pikan, se prepara o mâncare traditională, o combinație de ardei grasi cu ardei iuți, pe lânga alte multe mâncăruri. Se spune că ardeii, prin contrastul lor, reprezinta contrastul acelei zile, adică întâlnirea viilor și morților. (http://www.gustos.ro/articole/newsletter-gustos-ro/arde-i-sau-nu-arde-i.html)

Iuțeala unui ardei este exprimată prin Scala Scoville, ce măsoară capsaicina. Iute, la un ardei, de Sfântul Andrei!