Deseară, de la ora 21,45, Steaua intalneste formatia elvetiana Basel, in etapa a treia a grupei E.
Fiindca am scris fara diacritice, cei de la Antena 3 ar putea usor intelege ca este vorba despre o infruntare Becali-Basescu, adica, pe numele de alint-scuipatura, Băsel.
Arestarea unui, de pildă, elvețian Gigi Becali ar fi fost imposibilă. Din simplu motiv că Elveția produce doar vaci indigo ce pasc pe terenurile cantoanelor și nu pe cele cumpărate la preț de un langoș de la – inexistenta! – armată elvețiană.
Vreau să spun că, în lumea civilizată, un asemenea personaj nu ar fi fost arestat fiindcă nici nu ar fi apucat să existe. Decât, poate, sub forma dermatologică a unui neg cu o față de oaie și cu Steaua în frunte.
Ce rușine pentru români că se ocupă de pârnăiala scremută a unui analfabet oier ce împarte euroi la kilogram tuturor celor care îi pupă măslina catabolică.
Pe iarbă, hârtie și ecran.
Condamnarea lui Gigi Becali la trei ani cu suspendare e un fel de drob de miel din ceafă de scrumbie.
Totul e absurd, fără sens și toată lumea iese prost de aici: judecătorii, Gigi, sechestrații, desechestrații, martorii, colindătorii cu steaua sau fără, Steaua, hoții de curent electric alternativ, alegătorii de partide la fel de alternative, comisia juridică a Parlamentului, Parlamentul, liberalii, românii, antiromânii și aromânii. Cred că nici Ajax-ul nu mai înțelege nimic din această Românie mai mult penală decât penalty-că.
Dar, așa cum observa Dan Pavel în pauza unui meci din optimile Cupei, „meritam mult mai mult!”
Da, cred că e limpede pentru toți că merităm câțiva ani cu executare pentru Gigi. Alături de niște măsuri mai mult igienice decât justițiare: Biserica să i-l ia pe Sfântul Gheorghe și să îi lase balaurul, Federația să îi ia Steaua și să îi lase crețul Prodăncii, Fiscul să îi ia banii și să îi lase valiza, Bote să îi ia cravatele bulbucate și să îi lase un cap mai mare în gură.
Probabil că nația asta nu a mai produs exemplare atât de toxice ca acest individ care a scuipat, terfelit, batjocorit tot ce i se părea lui că „binemerită” icrele primitivismului său de cioban parvenit!
Vă mai amintiți stupoarea arestării lui în 2 aprilie 2009?
Cine ar fi crezut, cu doar o zi înainte, că ipochimenul va fi săltat din cașul pijamalelor pentru sechestrare de persoane? Nimeni!
Obișnuit să îl văd pe Miorițul Înstelat cum face instant confetti din citațiile trimise de procurori, mărturisesc că, atunci, am avut o autentică anxietate (wool anxiety, în psihiatria veterinară) la vizionarea unor cătușe și nu căpușe pe mâinile sale.
Poate fiindcă Becali a fost mereu Oaia călare, Oaia Ecvestră a subliminalului nostru colectiv. Românul călare pe Ban ce aruncă peste mulțimile flămânde cu pastramă de euro, în vreme ce Zmărăndescul Său distribuie picioare cu mâna dreaptă, iar cu stânga aducea curentul în cartierele mărginașe.
Apropo: ce presimțire să mergi în Dubai!
Dacă mitul conform căruia lâna virgină se tunde numai de la oaia ce se demarchează mereu de cioban, mai ales pe nocturnă, atunci să admitem și că Steaua a dăruit fotbalului european un exemplar model de virginitate la poarta oaspeților germani.
Nu e puțin lucru să te bucuri de un gol, unicul, atunci când ești condusă, acasă, cu 5 la nimic.
În ciuda germanității reghecampfiene cu care Becali și-a ornat oiștea de la Maybach-ul personal, ea, oiștea, a nimerit mereu în gard.
În gardul de la Stuttgard.