Arhive etichete: UDMR

Cu privire la intrarea în „carantină” a UDMR-ului

Posted on by

Isteria antiudemeristă a mogulului Felix și, din portofelul său, a Antenelor mă pune pe gânduri.

Evident că seninătatea cu care UDMR trece în barca Puterii e semn infailibil de ticăloșie și obraz gros.

Evident că, în fapt, UDMR-ul e tot mai clar o strânsură de interese și de reacții ce se bat cap în cap.

Evident că un Gyorgy Frunda, de pildă, nu mai e de mult udemerist, ci un soi de pesedist cu accent de avocat aplecat în fața tuturor șlițurilor antibăsesciene.

Ei bine, în ciuda acestor evidențe, cred că adversarii acestei oști de strânsură au profitat de prilej pentru a-și arăta rânza antimaghiară.

Și PNL-ul, și PC-ul, și diverși pesediști au fost vehemenți nu față de partid, ci față de minoritatea maghiară.

Ceea ce nu este deloc totuna.

Mai ales când vine vorba de referendum.

Miercurea Ciuc nu este Miercurea Hreben-Ciuc

Posted on by

Domnul Ponta a ieșit triumfător în fața presei și a spus că rezultatul referendumului reprezintă o mare victorie pentru USL.

Mai mult, a susținut că Băsescu e terminat ca om politic fiindcă, după ce a obținut peste 6 milioane de voturi în 2007, acum nu a strâns nici măcar 1 milion.

În cifre reale, cred că proporția nu este tocmai cea dată de numărul votanților, fiindcă e limpede că non-votul a fost un vot împotriva demiterii lui Băsescu.

Ceea ce i-ar putea îndemna pe partizanii lui Băsescu să susțină că președintele a obținut, de fapt, peste 50 la sută.

Este și nu este așa! Nu vom ști niciodată câți au absentat pentru a stopa demitera lui Băsescu sau câți au absentat fiindcă nu i-a interesat referendumul.

Cert e că a existat o uriașă desfășurare de forță pentru a aduce lumea la urne, ceea ce a semănat izbitor cu bancul în care mai mulți elevi ajută o bătrânică să treacă strada. Deși ea nu vroia.

Iar o asemenea isterie a aducerii la urne cu orice preț a pus într-o cu totul altă lumină non-votul, creditându-l, iată, cu semnificații eroico-politice.

Și a evidențiat că minoritatea maghiară a spus NU și UDMR-ului, și aliaților ei, și șmecheriilor de doi forinți din politica românească din ultima vreme.

 

Ce se vede cu ochiul liber la anunțarea rezultatelor oficiale

Posted on by

1. Cel mai prost a ieșit din acest referendum nu USL, ci UDMR. Procentele din Harghita și Covasna sunt nu pentru Băsescu, ci, mai ales, împotriva UDMR-ului.

2. Al doilea pierzător e USL, fiindcă a făcut o campanie și o presiune inimaginabile cu un rezultat ridicol față de cheltuieli.

3. Victor Ponta fiindcă a dat vina pentru votul maghiarilor pe Viktor Orban, ceea ce e impardonabil.

4. Dacă referendumul e invalidat, Antonescu va pierde nominalizarea la președinție și USL se va destrăma.

5. Al treilea pierzător e Casa Regală fiindcă a tăcut cu Radu Duda în coastă.

6, A câștigat Biserica Ortodoxă fiindcă nu a ieșit cu niciun mesaj, spre deosebire de Biserica Unită care a îndemnat la vot!

7. PDL-ul, care nu mai avea aer, a fost sculat din morți de două glande tiroide:  cea a lui Victor și cea a lui Crin.

8. Băsescu nu a câștigat nimic. Doar a reintrat în cărți.

 

 

Cele trei paradigme ale scindării societății românești

Posted on by

Imediat după 1989, cam până în 2000, România a fost, isteric, divizată între (neo)comuniști și anticomuniști.

Să ne amintim: pe de o parte – PDSR-ul, România Mare, PNUR, pe de alta – PNȚCD, PNL, PD, UDMR, PAC, UFD, PSDR.

Eșecul Convenției, dar mai ales al lui Constantinescu, a produs una dintre cele mai mari diversiuni de logică lansate, probabil, de imortela Securitate. Cum e  mai bine? Cu anticomuniști nepricepuți sau cu neocomuniști eficienți? Drept pentru care PSD-ul a câștigat alegerile din 2000.

După guvernarea pesedistă, începută 2000, România a fost împărțită în corupți și cei care sperau că va începe bătălia împotriva acestora.

Probabil că România era șocată de un sistem autoritarist în care fiecare șef de stup local avea voie să fure a x-a parte din ce fura Reginul Stupului Adrian.

Așa a venit la putere Alianța D.A., care a promis că va stârpi corupția. Doar că liderul informal al PNL, Dinu Patriciu, era deja prizonierul aranjamentelor cu PSD-ul lui Năstase, iar PDL-ul a produs un șir cam lung de baroni a căror imagine nu rima deloc cu promisele țepe.

Din păcate eșecul PDL-ului de a fi un partid curat și criza economică a condus la ceea ce se întâmplă acum.

Dar ceea ce a urmat suspendării președintelui Băsescu a complicat și mai mult polarizarea societății.

Plagiatul lui Ponta, puciul fast-food, bâlbâielile politice din ultima vreme, reacția dură a Uniunii Europene au relativizat până la isterie raportul dintre Adevăr și Minciună.

Iată, deci, că asistăm la o nouă scindare.

Acum, societatea e împărțită între cei care spun că albul e alb și cei care spun că albul e roșu.

Ca să fiu mai clar:

Pentru mine albul-alb înseamnă că Ponta e un plagiator, că Antonescu și Ponta sunt niște puciști, că România se află într-o situație disperată.