Felul bombastic în care Sergiu Nicolaescu este jelit de televiziuni ca un mare regizor are, în opinia mea, trei explicații principale:
1. Filmele pe care generația trecută de 45 de ani le-a văzut în anii formării au fost agresiv ideologizate, ceea ce a făcut ca, prin comparație, cinematografia lui Nicolaescu să fie, pe drept cuvânt, o lumină. Să nu uităm, începând cu tezele din iulie 71, Ceaușescu a închis și robinetul filmelor din răsărit, astfel că filme mari din cinematografia sovietică, poloneză, cehă sau ungară nu s-au prea văzut. În locul unor Tarkovsky, Mihalkov, Klimov, Abuladze, Paradjanov, Polanski, Wajda, Forman, Martha Meszaros sau Istvan Szabo, cinematografele au gemut sub apăsarea a tot soiul de filme inexpresive și jenante. Cât despre televiziune, acolo situația fost și mai tragică.
2. Generația sub 45 de ani înțelege filmul mai ales ca divertisment. Un film e bun câtă vreme are acțiune, e dinamic, e spectaculos și are în generic câteva nume mari. Hollywood-ul a produs aici o întreagă marmeladă educativă, cu Binele ce învinge Răul, cu oameni buni, cu divorțați recăsătoriți, cu rebeli reșapați în mielușei de felicitare. Sunt filme care nu pun probleme, nu creează întrebări, nu tulbură. Asemenea filme au, îndeobște, rolul de control al impulsurilor colective și susțin ceea ce se numește disfuncție de narcotizare.
3. În cinematografia românească, Sergiu Nicolaescu a fost singurul regizor care a ilustrat mitologia noastră: de la daci, la Mihai Viteazu, la comunizarea României. A fost, dacă vreți, un Alexandru Mitru al istoriei noastre. El și Titus Popovici, scenaristul dialogurilor sale umflate și caraghioase. Asta face ca Nicolaescu să fi creat un imaginar popular ce ne acordă nouă, românilor, un rol de Superman de-a lungul vremurilor. Când Decebal îi spune solului roman că acceptă pacea dacă fiecare locuitor al Imperiului îi va plăti două monede de aur, toți românii ne-am simțit bine. Unii au înțeles și că Roma e URSS-ul, dar asta e altă poveste. Așadar, e aproape imposibil să îi spui omului de rând că Nicolaescu nu a fost un regizor mare, fiindcă el vede în Nicolaescu un erou care NE răzbună pentru toate nenorocirile noastre. E și mai greu să explici că, asemenea lui Păunescu, Nicolaescu a inventat false tabuuri, false întrebări, cărora le-a propus soluții și răspunsuri nu doar greșite, ci și toxice.
Să spui că Nicolaescu a fost cel mai mare regizor al românilor e nu doar o minciună, o aiureală axiologică, ci și o jignire a unui cinematograf ce numără nume cum ar fi Victor Iliu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Dan Pița, Mircea Daneliuc, Nae Caranfil, Cristi Mungiu, Cristian Nemescu, Corneliu Porumboiu, Peter Călin Netzer.
Și asta dincolo de tematica filmelor. Fiindcă, dacă privim atent câteva dintre capodoperle filmului sovietic sau polonez, de pildă, vom observa că ele sunt mai mult propagandistice. Și Zboară cocorii, și Moscova nu crede în lacrimi, și Al 41-lea, și Omul cu camera de filmat al lui Vertov, și Siberiada, și Soarele înșelător, și Sclava iubirii, și Cenușă și diamant sunt filme cu sau despre comunism.
Dar câtă meserie și câtă autenticitate!
Indicatorul de baza al carierei lui Sergiu Nicolaescu sta in colaborarea cu cinematografiile occidentale. Ceruta de straini si nu la propunerea partii romane.
gatto de gatti ! Suuuugcesse laaaaaaaaaaaaaaa comittttee
Noi avem mi se-n rupisti. Hei rupistii au fost pionerii efortului rominesc ! gata…
Draga Marcel,
Dintre toate enumerarile “capodoperelor” lui SN lipseste filmul pe care-l pastrez in memorie (nu ca o placere, ori divertisment, ori “lectie de istorie”) “Zile fierbinti” in care SN, pe linga regie, joaca si rolul de secretar de partid al uzinei, care la indicatia lui (of course) reuseste, patruns de inalta si inestimabila invatatura pe care le transforma in misiune, sa finalizez in timp, (atentie!) turnarea elicii pentru o nava din flota nationala care curind, fara stiinta lui (in earnest) va disparea inghitita de misterele post 89. “Zile fierbinti” trebuie recomandat ca filmul reprezentativ al propagandei oficiale directionate spre viata cotidiana a Romaniei anilor 80: dai totul pentru realizarea productiei, daca esti tinar poti sa te indragostesti de o seamana repede, sa faci declaratii de cliseu la lumina lunii pe malul Dunarii, iar tot filmul are un climax vizual in scinteile turnarii elicei. Asta film realist socialist! Din pacate numai TVR l-a achizitionat (unde l-am si vazut in repetate rinduri, in conjunctie cu alte capodopere realist socialiste poate fi egelat doar de filmul nord coreean in care Kim Ir Sen a dispus (si evident s-a realizat) constructia unei cai ferate printre munti astefl incit doi copilasi sa poata sa mearga la scoala!). Chiar si cinematografele cubaneze au preferat sa proiecteze filmele cu comisarul Moldoveanu. Que lastima!
Dragă Niki,
Am văzut voma asta!
Iată cât de „minunat” e sinopsisul, undeva pe blog:
„Producţia celui de al doilea mare mineralier de 55.000 tdw se află pe ultima sută de metri. Câteva zile mai desparte echipa Şantierului naval Constanţa de o nouă realizare cu adevărat impresionantă. Piesa de rezistenţă, elicea navei, este aşteptată să sosească. Dar Mihai Coman, directorul Şantierului naval, are alte planuri pentru Bocşa: o elice realizată de către şantier. Un proiect îndrăzneţ, o adevărată premieră pentru industria navală românească. Are de luptat nu doar cu dificultăţile tehnice, ci – deşi susţinut de cea mai mare parte a echipei de constructori – şi cu o parte a conducerii şantierului şi cu “autorităţile”. Autorităţi care deşi nu susţin ideea sa, nu îndrăznesc nici să se opună deschis proiectului pentru că Mihai le pune în faţă un argument irefutabil: “preţioasele” indicaţii de partid privind dezvoltarea pe plan local a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Şi ca în orice proiect ambiţios, elicea refuză să se lase turnată. Şi se rupe. Şi totul trebuie luat de la capăt. Dar Mihai mai are de luptat cu cineva: cu sine însuşi. Dedicat trup şi suflet meseriei sale, el se neglijează pe sine însuşi. Va apuca el să vadă nava părăsind dana de construcţie propulsată de elicea pritocită la focul cuptoarelor de pe şantier?”
De fapt, Nicolaescu ilustra cinematografic un fix coreean preluat de demența lui Ceaușescu: Ideea Ciuce, prin noi înșine. Care sună cam așa: ce nevoie aevm noi de tehnologie străină, când a noastră e cea mai performantă? Fiindcă, în film, trebuia adusă o elice japoneză.
Ideea nu era să se încurajeze competența românească, ci să se economisească valută pentru plata datoriei externe care ne-a industrializat de ne-a sărit șpanu!
După 1980, aproximativ, noi nu mai importam aproape nimic. În schimb exportam nemți.
Un film de „palmares”.
Domnule profesor Tolcea acuma imi dau seama ca o parte a titlului prezentului articol nu este originala. Ba mai mult, “inspiratia” dumneavoastra vine de la sloganul de campanie al PRM-istului (pe atunci) Ionut Nasleu, iar originalul era “la vest de rest”.
Chiar daca internetul (ca si unele hartii) suporta orice, ma intreb (retoric bineinteles) daca acest fapt nu este dpdv moral tot un plagiat.
Sanatate!
Pingback: PROPAGANDA: SERGIU NICOLAESCU ÎNTRE VARȘOVIA ȘI AGENTUL 007 | News Venture
Domnule Lucian Budacov,
Primesc toate mustrările Dv. cu toată deferența cuvenită. Îmi cer scuze pentru nefericitul oximoron de a-i fi adus în discuție pe cei citați. Nici măcar prin citație (sic!) nu se pot aduce laolaltă!
Domnule Tolcea,
Sunt in mare de acord cu dvs., dar am o mare rugaminte: nu mai mentionati in acelasi context pe Andrei Tarkovsky si pe Sergiu Nicolaescu. Ma simt eu jignit, ca iubitor al cinematografiei ruse. E ca si cum i-ati mentiona (nu compara) in acelasi context pe Sabin Balasa si Pieter Bruegel, pe Adrian Copilu Minune cu P. I. Ceaikovsky si pe soacra-mea cu Antonin Careme (aici va trebui sa ma credeti pe cuvant). Toti cei mentionati nu numai ca nu joaca in aceeasi liga, dar nici macar nu fac acelasi sport. Cum sa compari pe artistii cineasti rusi cu hei-rup-istii de la noi? De ce nu-i comparati pe artistii lor cu artistii nostri si pe propagandistii lor cu ai nostri? N-or fi avut si rusii niste Sergi Nicolaesti pe acolo, dar poate nu-i stim noi? Ori, de ce nu-l comparati pe SN cu vitejii regizori americani de la Cetatea-filmului-de-trei-lei-cu-bugete-de-milioane? Care-i diferenta esentiala dintre Dacii si Titanic, dintre SN si Spielberg si dintre comisarul Moldovan si Bruce Willis (scuze, nu-i stiu numele personajului din Die Hard si nu merita sa ma dau pe google pentru atata lucru)? Bugete grandioase, idei putine si fixe, mesaje propagandistice, actiune liniara, poanta lipsa, finalul previzibil inca de la generic etc. Sigur, tehnicile de filmare au evoluat, dar uitati-va la clasicele lui John Wayne si spuneti-mi daca gasiti vreo diferenta cu ce vorbiram mai sus.
Cu tot respectul, discutia de mai sus imi aminteste de o discutie dintre George Pruteanu si Adrian Copilu Minune, in care dl. Pruteanu ii reprosa manelistului ca nu face arta, iar manelistul a avut bunul simt sa nu-l contrazica, ba chiar sa-i spuna frumos ca el nici macar nu intentioneaza sa faca arta, ci bani.
Singura aberatie e faptul ca SN pretindea ca face arta, in timp ce, in realitate, demersul lui era politic, propagandistic si economic.
O ultima dovada ar fi si incrancenarea cu care SN a refuzat sa-i plateasca trupei Phoenix drepturile de autor. Va inchipuiti ca un Koncealovski, un Nikita Mihalkov, un Andrei Tarkovsky ar refuza sa le dea ce li se cuvine, ca de la artisti la artisti, muzicienilor care le faceau coloana sonora?
In rest, numai de bine si urari de sanatate.
Stimată EA,
Aveți multe lucruri corect fromulate și, înainte de orice, apreciez politețea Dv. În acest sens, vă propun ca, pe viitor, atunci când etichetați opiniile cuiva drept „de prost-gust”, să folosiți un înlocuitor mult mai elegant: „îndoielnic”.
Cât privește demersul Dv., în lini mari, reproșul pe care mi-l adreați s-ar referi la o judecare cu aceeași măsură, ceea ce s-ar numi echitate. Or, în chiar momentul în care mi-ați scris, ați ignorat echilibrul situației prin faptul că îmi scrieți sub mantia anonimatului. Îmi îngădui să vă semnalez că tocmai Dv. îmi sugerați că blogul e o formă de jurnalism responsabil…
În ceea ce privește nedumeririle Dv., am să încerc un răspuns succint:
1. Am mai scris, reacția mea nu s-a referit la valoarea intrinsecă a creației lui SN, ci la felul iresponsabil în care televiziunile (Antenele, Realitatea, RTV și B1) l-au prezentat pe decedat drept „cel mai mare regizor al românilor”. Confuzia dintre popularitate și valoare poate fi extrem de neplăcută în această confuzie a valorilor fiindcă, vă dau un exemplu, dacă Arșinel ar muri cu 2-3 zile înaintea lui Beligan, românii nu ar mai înțelege nimic. Când am scris că media trebuia să mai tacă mă refeream nu la trecerea sub tăcere, ci la decența unei abordări echilibrate.
2. Faptele la care mă refer se numesc premiile internaționale obținute de SN. Știți Dv. ceva și nu ne spuneți? O fi primit vreun premiu din flori?
3. Nu ați înțeles: am enumerat o listă de regizori români care, sub comunis, au dat filme remarcabile. Ar mai fi de adăugat câțiva. Comparația cu Leni poate că e exagerată în sensul că SN nu a făcut filme documentare cum a fost cel din 1934, Triumful Voinței, dar naționalismul ceuașit (atenței, nu naționalismul românesc!) a fost ilustrat de filemele sale MIhai Viteazul, Mircea, Coroana de foc, cu licențe penibile. Ca să nu mai vorbimdrspre Pistruiatul și seria Comisarul Moldovan, care prezintă perioada de după 1944 într-un mod jenant. Ori gulagul românesc și Bărăganul nu au existat ori Nicolaescu e un regizor de admirat!
4. Scrieți: „Cei ce vizioneaza filmul au impresia ca avortul in perioada comunista implica o tragedie umana ingrozitoare. Exista povesti din acea perioada care nu sunt tocmai asa.” Cred că sunteți prea tânără, fiindcă inteligentă e limpede că sunteți! Citez din nou: „Eu una, as putea spune ca filmul “4 luni, 3 sapt si 2 zile” e o propaganda anti-comunista. Tot mesaj politic e, shimbata e doar directia.” Există două diferențe extrem de mici. Prima: Nicolaescu a fost propagandistul unui sistem ticălos, iar Mungiu i-a demascat monstruozitatea. A doua: Mungiu e regizor!
Domnule profesor,
Eu am intrebari asa, mai generale si nu spun asta cu sarcasm. Chiar ma intereseaza sincer opinia dumneavoastra asupra eticii jurnalismului. Critici, ca am si din acelea, o sa fie evidente pe parcurs:
1. Cum ar trebui un jurnalist sa reactioneze cand o persoana publica moare? Ma refer aici la contextul in care acea persoana publica nu e printre “favoriti”. Am citit cateva articole care atacau conceptul de “despre morti numai de bine” in ultima vreme. Si sub scuza asta, ii faceau profilul domnului Nicolaescu. Mi se pare o dezbatere interesanta in contextul muncii unui jurnalist. Parerea mea e ca, in primul rand, se impune un moment de tacere. Inteleg ca atunci cand lumea o ia razna si incepe sa elogieze pe cineva, unii oameni simt nevoia sa contra-balanseze marea de lacrimi cu ceva mai obiectiv si poate chiar corect din punct de vedere istoric. E ok, dar de ce trebuie replicile astea sa fie ca un RASPUNS la perceptia multimii? Cu ce e mai nobil gestul? E ca si cu aia cand te certi cu prostii, tot prost esti si tu. Ideea ca un jurnalist are autoritatea sa EDUCE publicul, sa-i spuna publicului cum defapt stau lucrurile cu SN, mi se pare ca suna a “vrem drepturi si nu responsabilitati.” Inteleg ca asta e blog si nu articol de presa, si am citit deja sfatul dumneavostra “Contra acestei Entități exsită o singură armă: tăcerea decentă a presei!”. Vreau sa inteleg atunci ce scop are postarea asta. Intrebarea mea principala e: jurnalistul inceteaza sa fie un jurnalist atunci cand scrie un articol de blog? Si daca blog entry-ul asta nu se pune fiindca nu e presa si deci nu e tacere, sub scuza ca educa publicul… cititi punctul 2.
2. Ati mentionat intr-un raspuns anterior ca ” îmi argumentez cu fapte, nu cu păreri.” Imi pare rau, dar nu vad nici un fapt argumentat in blog entry-ul asta. Vad niste informatii obscure. Le numesc obscure fiindca nu mi se par de larga circulatie. Poate sunt bine cunoscute in grupul dumneavoastra de conversatie, dar mi-ar placea tare mult sa citesc o analiza obiectiva a muncii lui SN. In plus, doar fiindca le numim “fapte” nu inseamna ca sunt adevarate. Ma refer la replici de genul ” E și mai greu să explici că, asemenea lui Păunescu, Nicolaescu a inventat false tabuuri, false întrebări, cărora le-a propus soluții și răspunsuri nu doar greșite, ci și toxice.” Inteleg ca un blog nu e contextul in care sa fie realizabila o analiza profesionala a acestui “fapt”. Intr-un asa un moment, eu as prefera sa nu scriu aceste lucruri, tocmai fiindca sunt greu argumentabile. Sau mai bine zis, vreau sa cred ca exista si ALTE moduri in care aceasta informatie poate sa fie transmisa, nu chiar pe tonul acesta elitist. Dupa parerea mea, elita se explica educand multimea, nu se afiseaza ca la parada.
3. Cred ca oamenii educati din Romania au dezvoltat o anumita obsesie cu arta romaneasca din perioada comunista. Tot ce s-a creeat in comunism, daca nu dizidenta pe fata, trebuie sanctionat. TOT ce a rezistat sanctiunii comunismului e automat clasificat ca facand propaganda. In afara de fenomenul acesta, observ o constanta idolatrizare a lumii artistice din afara Romaniei. Pe buna dreptate, lumea de-afara a dat multi artisti incomparabili, dar asta nu inseamna ca ai nostrii trebuie descalificati. Comparatia cu Leni Riefenstahl mi se pare de-a dreptul morbida. Sincer, Hitler? Pe bune, Hitler? Da ce e aici, Wikipedia unde tot e la 6 degrees of separation de Hitler? Sincer (si aici o sa fiu dura), vreau sa vad un neamt citind un articol romanesc care hopa topa compara tot din Romania cu Germania nazista. Si apoi sa ii sondez respectul pentru asa ceva. Din cate am putut sa imi dau seama, lumea artistica din afara Romaniei e extraordinar de atenta cand vorbeste despre arta nazista, tocmai fiindca e inca un subiect controversat. (ca sa nu mai vorbim despre remarci laudative la adresa lui “Leni”) In acest context, comparatia dumneavoastra mi se pare de prost gust. Votez pentru un ton mai responsabil, chestia asta mi se pare o paranoia dusa la extrem. Stiti cum imi suna mie suita asta de reactii anti-SN? Imi suna a raspuns diametral opus la reactia romanilor de rand. Imi suna a oameni educati care iau ce spun needucatii si inverseaza tot. Obsesia are aceeasi magnitudine si absurditate, numai ca e cu semn opus. Vreau sa cred ca un om educat corect intelege ideea de “personalitate controversata” si o trateaza ca atare, cu ambivalentele ei. Cat despre arta romaneasca din perioada comunista, am impresia ca reactiile astea suna a fanatism. Adica dizidenta subtila care sa scape de radarul comunist si sa existe in public la vedere nu exista? Ca doar nici bancuri cu Ceausescu n-au fost, nu? Ca doar spiritul uman (si inventivitatea specific romaneasca) nu ar fii putut gasi calea de mijloc intre a supravietui spiritual in comunism si a fii persecutat pentru asta. Haideti sa discutam si despre asta, despre toti artistii romani care au facut dizidenta subtila. (sunt la fel de multe pareri care il leaga pe SN de asta)
4. Ati adus in discutie cinematografia romaneasca actuala cu o lejeritate care mi se pare un pic dubioasa. Haideti sa facem un exercitiu, poate ma lamuresc si eu. Sa luam “4 luni, 3 sapt si 2 zile”. Nu e film istoric, nu? (de parca e ceva rau cu un film istoric) Dar oare cum l-au receptat cei de-afara? Nu oare l-au vazut ca pe o poveste (construita de un om talentat) despre realitatile regimului comunist? Pai atunci cum sa judecam filmul? Nu ne-asteptam sa spuna exact ce s-a intamplat, inevitabil exista o anume generalizare, desigur. DAR. Din punct de vedere emotional, a mesajului spiritual pe care filmul il transmite, nu e tocmai exact si la fix. Cei ce vizioneaza filmul au impresia ca avortul in perioada comunista implica o tragedie umana ingrozitoare. Exista povesti din acea perioada care nu sunt tocmai asa. Nu conteaza! Ce conteaza pana la urma e ca mesajul filmului nu e chiar chiar adevar istoric. Si atunci de ce sa ne stresam ca SN a facut poporul roman/ dacic sa fie mai impresionant poate decat era? INTREBARE: Care e diferenta intre a picta Romania comunista din prisma tragediilor si a picta Romania indepartata din prisma legendelor? Aaaaah, ca sunt diferente din punct de vedere al talentului, asta e altceva! Dar dumnevoastra n-ati vorbit numai de talent, nu? Stiu ca pare ca atac filmul lui Mungiu, dar exercitiul consta in a aplica aceeasi tip de analiza estetica si lui Mungiu si lui SN. (si anume ce responsabilitate artistica ai cand prezinti un fenomen istoric). Mai mult decat atat, o mare parte din regizorii romani contemporani folosesc comunismul ca sursa de subiecte inedite si asta ii face unici pe plan international. Romania, insa, traieste tragedii la fel de interesante si azi. Repet, care e diferenta intre SN care se inspira din istoria trecuta si Mungiu care se inspira din istoria recenta? Eu una, as putea spune ca filmul “4 luni, 3 sapt si 2 zile” e o propaganda anti-comunista. Tot mesaj politic e, shimbata e doar directia.
Astept cu nerabdare parerea dumneavoastra.
@ un timișorean. Mă iertați, nu am fost acasă pentru a vă „publica” flegmele. Apropo, coresct e „tutuiește”, nu „tutuie”, plus niște virgule. Cum vine chestia cu „profesor proletcultist”? Domnul Nicolaescu nu a fost regizor proletcultist?Poate că, în Nea Mărin miliardar a fost olteancultist.
Nu pot sa nu observ cat de mic poate fi Marcel Tolcea… Pe de o parte tutuie pe toata lumea, incluziv pe Sergiu Nicolaescu, dar se supara cand la comentariul #2 un tanar de 25 de ani il tutuie. Ii mai si face observatie cu tupeu de profesor comunist proletcultist din anii 80. Astept sa imi confirmati ca spun adevarul domnule Tolcea prin nepublicarea prezentului comentariu…
Imi cer scuze ca am nimerit (din greseala in greseala…) in toiul unor discutii aprinse/incinse/intinse
Voiam sa aflu ceva concrete, pertinent, compasional despre Poli Timisoara, in ce divizie
lupta si cu banii cui ???
Psihologic vorbind ma doare…tare cind cineva desconsidera inginerii, mai ales cind au realizat ceva cit de mic, in timpuri noi&grele (ca comunismul) si evident post-mortem !!!
Professore Felinni, va astept mai pe facebook…SORRY
@ abc. 1. Cred că v-ați răspuns singur! Nicolaescu a fost un regizor de consum, iubit de public, fără miză, accesibil. Așadar, nu a fost un zero absolut. Nu am spus asta. Doar că nu e cel mai mare regizor român, așa cum confuzionează televiziunile. 2. Între protocronism și Boia, aleg Boia, fiindcă ne tratează de paranoia și fiindcă nu spune niciunde că suntem ultimii într-un lanț trofic, fiindcă, de fapt, națiunile nu sunt niște cai de curse. 3. nu înțeleg ce vreți să spuneți în legătură cu Eliade și masoneria. Cred că nu ați înțeles. 4. nu cred că trebuie să vină experții să explice milioanelor de inși ce consumă ciema de consum fiindcă ar fi inutil. E ca și cum ai explica de ce sunt manelel ceva toxic unui toxicoman. 5. Nicolaescu nu a putut fi Tarkovsky nu fiindcă nu a vrut, ci fiindcă nu se întânise cu ADN-ul Și ARN-ul potrivite!
Domnule Tolcea sigur ca S.Nicolaescu nu a fost cel mai mare regizor dar a fost un regizor care a avut un vis si pe care l-a transpus in realitate folosind ce era la indemana la vremea acea.Comunisti erau mai toti care doreau sa faca ceva si cei care nu erau au ramas in anonimat tocmai din cauza acea (sau morti chiar din aceasi cauza),stiti probabil mai bine ca mine cum era cu securitatea pe vremea aia si cine a ajuns la putere dupa ’89(asta pentru cei slabi de ingeri care se gandesc Nicolaescu ?aoleu, nu e bun ca fost comunist).
Normal ca nu o sa intereseze pe un american o perioada obscura din istoria europei (pe care sanse mari sunt sa nu o gaseasca pe harta) asa ca hai sa i lasam pe ei in pace ca nu ar intelege niciodata.
Personal sunt de parere ca un serial drama de genul “Giuvaerul palatului” situata intr-o perioada istorica contemporana lui MIhai Viteazul e singura chestie ce ar avea succes in zilele astea(pentru domnul care viseaza filme istorice epice si batalii).
Nu pot sa nu spun ceva “tovarasului” Raul: idealismul e bun dar credeti-ma pe cuvant ati fi vrut sa faceti macar la fel ca si S.Nicoaescu dar pun pe seama varstei precoce neintelegerea situatiei.
eu sunt curios cum vi s-ar parea dumneavoastra o reactie normala din partea televiziunilor. oare in alte tari nu se intampla asa cand moare o personalitate?
ca a fost un regizor genial cum sustine o tabara, sau ca a fost un zero absolut din punct de vedere al artei cinematografice, cum sustine alta (in care probabil va numarati, e doar o constatare), cred ca suntem cu totii de acord ca daca nu era o personalitate nu se mai discuta atata.
exista doua pericole in legatura cu modul in care vedem o persoana (regula valabila si pentru modul cum ne vedem noi personal, cum ii vedem pe altii, sau cum ne vedem ca tara):
– sa o consideram buricul lumii, “Superman”, cum spuneti, sa nu avem spirit critic (constructiv).
– sa o consideram ultima in lantul trofic, ( la nivel de tara, idee propagadata de Lucian Boia, e adevarat, in ultima sa carte sunt nuante).
oare nu putem gandi decat in extreme? nu exista si nuante? e mai usor sa gandim ‘in alb si negru’ intr-adevar… e mai simplu sa etichetam fara sa incercam sa intelegem in profunzime. stereotipurile sunt facile. si stereotipul este dar unul dintre biasurile cognitive.
pentru ca am vazut ca ati scris o carte despre Eliade si ezoterie (o s-o caut,sa o citesc): si SN era un initiat, dar lucrurile astea legate de masonerie nu sunt atat de simplu de catalogat.
si daca imi permiteti un feedback, in acest articol http://marceltolcea.ro/eliade-si-masoneria-un-fragmentut-din-cartea-eliade-ezotericul/ porniti de la premise gresite (cel putin din puctul meu de vedere, ceea ce, e adevarat, nu e foarte relevant 😀 ).
stiti, sa spui “masonerie” e ca si cum ai spune “omenire”. sau, “crestinism” e o eticheta extrem, extrem de simplista. pentru ca sunt crestini si catolicii si protestantii si ortodocsii si totusi si-au taiat capatanele unii altora in atatea ocazii ca ne-ntrebam, ce au ei in comun in fond? ca in forma, aparent au…
in Islam e aceeasi situatie, wahhabitii si ismaelitii se urasc si se macelaresc intre ei la fel de mult.
cam asa e si in masonerie, care btw a aparut in Babylon, nu in Egipt.
toti au aparent intentii bune, dar dupa cum stim, iadul e pavat cu bune intentii….
in fine… eu inteleg din articol ca argumentul dumneavoastra e ca niste zeci de milioane de spectatori care au vizionat benevol (la cinema) filmele lui SN nu conteaza, aia e prostimea, nu? aia nu stiu ce-i aia cinematografie :).
trebuie sa vina expertii sa le explice.
imi scuzati sarcasmul, dar e putin cam arogant, nu credeti 😀 ?
Petreanu a sintetizat bine:
http://www.petreanu.ro/2013/01/da-de-ce-n-ai-fost-tarkovsky-ba/
mda, m-am cam intins,
cu respect.
mi-a placut nicolaescu. copil fiind, admiram, “in nemernicia mea” stilul lui simplu, pompieristic uneori. am vazut tarkovski la o varsta frageda, tvr dadea chestii “grele” pe vremea aia. si asta m-a impiedicat sa mai vreau sa-l vad, pana cand am fost pregatit. nu toata lumea gusta, sau, ca sa fiu mai exact, tarkovski se gusta dupa nicolaescu (si cam cata lume crezi ca mimeaza orgasmul cultural cu tarkovski?). si uneori am doar chef sa ma simt bine, sa stiu ca dacii au fost cei mai tari, ca mihai viteazul n-a fost doar un mercenar, ca whatever. dar stiu care e realitatea. nu din filme…
mai mult, unii oameni chiar nu vad functia culturala a filmului. ei vor doar o evadare din cotidian, o poveste. atat. sunt nedemni pentru asta?
nu vreau sa zic a murit un erou al natiunii, dar e un landmark cultural pentru foarte multa lume.
ce propun e sa zicem: regretam disparitia lui, a murit un dusman care ne-a facut mai buni si un prieten fara de care suntem mai saraci. dumnezeu sa-l odihneasca!
Hai că la discuţia asta nu e şi Radu Tinu! E mai respirabilă atmosfera! 🙂
Vă invit să citiţi despre un alt băiat din echipa Securităţii
http://blog.itmorar.ro/andrei-marga-un-diagnostic-pe-care-l-va-pune-doctorul-ponta/
@Raul
Cu siguranta au fost regizori care ar fi vrut sa faca filme de genul dar n-au putut datorita vremurilor. Cu siguranta sunt si acum dar nu pot face tot datorita vremurilor dar in alt sens, nu sunt bani si nimeni nu e disponibil sa investeasca.
Sergiu Nicolaescu a prins conjunctura si perioada potrivita si a reusit sa se descurce si sa faca niste capodopere (cu defectele lor dar pe care macar le avem). Sigur ca au greseli istorice (eu sunt atent la detalii in filme) dar sincer putine filme istorice m-au multumit pana acum dpdv al exactitatii istorice, poate doar “La Revolution Francaise” sau “The Lighthorsemen”.
Subscriu la cele scrise de dvs. O completare: lista regizorilor din Romania anilor 60-80, vrednici de pomenire, este putin mai lunga. Din ea nu cred ca merita sa lipseasca inca (cel putin) trei nume: Mircea Saucan (macar pentru MEANDRE si 100 LEI, la care se adauga si admirabilele sale documentare), Mircea Veroiu (macar pentru segmentele “Fefeleaga” din NUNTA DE PIATRA, “Marza” din DUHUL AURULUI, pentru DINCOLO DE POD, SEMNUL SARPELUI, SFARSITUL NOPTII, SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA, ADELA), Alexandru Tatos (pentru MERE ROSII, CASA DINTRE CAMPURI, SECVENTE, FRUCTE DE PADURE, SECRETUL ARMEI SECRETE).
Din filmele enumerate de dvs am vazut “Moscova nu crede in lacrimi” si “Siberiada”.
Eu sunt mai mult un cinefil preocupat de filme istorice epice/de razboi si daca tot e sa vorbim de filme din blocul comunist am vazut si apreciez filmele lui Bodnarchuk “Razboi si Pace” si “Waterloo”, filmele poloneze de razboi: “Cavalerii Teutoni”, “Potop”, “Colonelul Wolodyjowski”, “Gniazdo”, “Lotna” si “Janosik”, filmele Cehoslovace “Proti vsem”, “Jan Zizka” si “Jan Hus”, filmele bulgaresti “Hanul Asparuh” si “Boris” si filmele Iugoslave “Batalia de la Kosovo”, “Batalia de la Neretva”, “Kozara” si “Podul”.
Am oarecare cunostiinte in astfel de filme (ca spectator, nu sunt critic) si pot sa va spun ca Sergiu Nicolaescu isi merita locul langa alti mari regizori din domeniu.
Pentru mine si cei ca mine Sergiu Nicolaescu regizorul si actorul (ca nu l-am cunoscut ca om) inseamna ceva si personal sunt revoltat sa vad atacuri la adresa lui in ziua in care a murit. Ar trebui sa avem respect. In SUA Charlton Heston nu era foarte popular in ultimii ani, era considerat nebun cu armele si dadea declaratii controversate, dar cand a murit toti aveau respect fata de el si cariera lui si nimeni nu l-a atacat public atunci. Noi de ce nu putem fi ca americanii macar in privinta asta?
Lui Eleutheroi – trebuia sa faca compromisuri ca sa faca filme “istorice cu batalii si razboaie”? Fratele meu, sint multi care nu au facut compromisuri pe vremea debilului si traiesc astazi saraci, dar cu constiinta curata. Era o chestiune de decizie. Lingi, sau alegi semi-ul, sau completul anonimat. Probabil ca au existat (si or mai fi existind si astazi) regizori si actori care au avut o doza de decenta si nu s-au prostituat (si asta-i valabil si pentru poetii de curte si “cantautorii” din cenaclul paunescului). Aia or fi vrut sa faca si altfel de filme, dar nu erau “curati” la suflet si la idei, si probabil s-au ingropat prin vreun teatru de provincie.
NU EXISTA NICI O SCUZA pentru cei care, pentru un ban, o pozitie (probabil doggy) sau pentru faima au cintat in struna tembelului si, printre altele, au denaturat istoria, in cazul lui Sergiu. Cei care accepta mesajul “operelor” lui Nicolaescu nu fac decit sa traiasca in aceeasi ceatza colorata, e drept, cu care regizorul pacalea “mesele” (vorba lui Marcu).
Lui – Cineva (frumos cu “anonimatu” asta pe net) – Hollywood a vrut sa cumpere un film al lui Nicolaescu si sa faca ce cu el? Ca americanii s-or fi imbulzit la “Dacii” sau “Mihai Viteazul”… Scene pe care nimeni nu le-a mai reprodus? Da, pentru ca Sergiu avea acces direct la Ceausescu sa ii ceara toata recuzita si locatiile necesare, inclusiv obiecte rare din muzee. Care alt regizor putea sa mai faca asa ceva? Intr-adevar, filmele cu comisaru moldovan sint bune. In categoria Com-Sci-Fi. Adica stiintifico-fantasicul comunist.
îmi pare că aţi schematizat convingător formula care explică succesul popular al lui SN în comparaţie cu alţi regizori autohtoni.
pe de altă parte, constat cu dezamăgire sub-nivelul comentarilor chinuit “critice” la adresa textului dvs. chinuite atât prin vulgaritate şi exprimare greoaie cât mai ales prin lipsa de argumente şi prin obrăznicie. acestea trădează nu doar un orizont “cultural” precar, cu o cultură de televizor, cât mai ales o elementară lipsă de bun simţ.
totuşi, ciudat, frunzăresc bloguri!
Nimeni nu si-a dat seama ca dus e mai putin periculos decit in viata.Ultima lui regie de succes:sa mori intr-o perioada moarta a salvat ratinguri si digestii dificile si l-a asezat din nou in fruntea box-officeului.
Contributia lui la singurul sport national “datul cu parerea” este covirsitoare…
In paranteza fie spus ca din fericire nu a vrut sa fie atit de artist cit i se pune in circa tocmai in acest moment nepotrivit ! Amin…
@ cineva. La 25 de ani vă tutuiți cu toată lumea cam riscant. Vă invit să vedeți filmul Veronica pentru a puțină politețe. Apoi putem dialoga. @ Eleutheroi. Domnule Mercenar, nu știu de unde ați dedus că îl atac pe SN. Spun doar că e jenant să fie prezentat ca fiind cel mai mare regizor și îmi argumentez cu fapte, nu cu păreri. Dv. scrieți că „nu vă plac” filmele contemporane. Asta e o judecată de gust. Povestea cu mizeria societății noastre care e vândută pe post de artă cred că e diferența dintre un Arghezi, de pildă, și un cocalar atunci când folosesc același cuvânt buruienos. Cât privește lipsa mea caracter și prostul-gust de care aș da dovadă, vi le scuz, fiindcă începeți fraza cu „consider”. Apropo, ați văzut vreunul din filmele enumerate de mine?Vă întreb fiindcă ș vrea o opinie și despre ele. Dacă nu, vă rog să nu mă mai deranjați fiindcă prefer să polemizez cu cinefilii, nu cu semacii.
Stiti de ce il apreciez eu pe Sergiu Nicolaescu si de ce consider aceste atacuri ale dvs de prost gust? Pentru ca SN e cam singurul regizor roman care a facut filme istorice cu batalii si razboaie. Foarte putini regizori romani au mai incercat sa manevreze trupe pe ecran si au avut putine ecranizari (Mircea Dragan, Gheorghe Vitanidis, Grigore Brezianu). Pe cand SN a fost maestrul acestui gen in Romania, al filmelor epice istorice.
Ok, a fost comunist, ca multi altii, pentru ca traia in comunism si ca sa faci cariera atunci trebuia sa faci compromisuri. Dar si daca a facut compromisuri si a bagat propaganda in filme, ganditi-va ce era generatia de aur a actorilor romani fara el? Mai era generatia care o apreciem noi? Cu siguranta nu. Ca regizor el a propulsat multi actori in perioada respectiva.
Cat despre “falsificarea istoriei” in multe filme istorice, inclusiv cele americane sau europene (si am vazut multe) se foloseste “licenta artistica” si sunt alterate multe detalii si evenimente istorice (si se mai si greseste uneori). Holywood-ul e campion la asta si de multe ori criticat. Propaganda e de asemenea prezenta cum putem vedea si in filme ca The Patriot sau Red Dawn. Foarte rar am vazut un film istoric din orice tara (si am vazut pana acum filme istorice americane, britanice, franceze, estoniene, rusesti, poloneze, bulgaresti, finlandeze, turcesti, spaniole si germane din ultimii 20 de ani) care sa nu mistifice macar putin istoria, personajele ei sau sa nu aibe macar putina propaganda natiunii care realizeaza filmul (si sunt regimuri democratice in tarile respective)..
Eu consider ca Romania a pierdut mult cand a murit SN, care macar mai putea realiza Candele de Zapada daca mai traia macar cativa ani. Nu mai avem un regizor comparabil care sa realizeze filme istorice (poate Nae Caranfil, poate…)
Noul val de regizori realizeaza filme care mie cel putin nu imi plac. Ii respect pentru premiile lor dar majoritatea sunt filme care arata mizeria sociala de acum sau cea din timpul comunismului. Vad destula mizerie sociala in viata reala pe strazile din Timisoara, vad destula saracie, asa ca nu vreau sa mai vad si la televizor asa ceva.
Cred ca daca iau un aparat si incep sa fac documentare cu boschetarii care cauta in gunoaie, trag aurolac sau mananca mancare care eu o las la maidanezi (chiar daca e mancare veche sau expirata) si eu am sanse la Cannes.
Nu sunt multumit de felul in care cinematografia romaneasca evolueaza. Deja dramele sociale sunt prea prezente pe ecran (si telenovelele) si nu mai avem filme istorice deloc, dar absolut deloc.
Consider asadar atacurile dvs de prost gust si datorate unei lipse de caracter. Macar Nicu Covaci avea un proces cu SN, de asta i se poate justifica putin iesirea deplasata de ieri, dar dvs ce probleme ati avut cu Sergiu Nicolaescu de il atacati asa in ziua in care a trecut in nefiinta???
si sa nu uit… am 25 de ani, deci nu fac parte din categoria descrisa de tine… si savurez mai mult filmele lui cu comisarul moldovan decat filmele lui mungiu sau nemesc (ca sa mentionez doar regizori din nou generatie care au parte de mai multe ajutoare tehnologice)
da, sunt multi regizori romani care au scos capul in ultimi 10 ani prin Europa dar sa ajungi sa contesti valoarea lui Nicolaescu eu zic ca ii putin deplasat din partea ta… nu uita ca hollywood chiar a vrut sa cumpere un film de a lui… plus hai sa vorbim de anumite scene pe care le-a facut si nu le-a mai reprodus nimeni si nici nu cred ca o sa mai faca cineva in Romania asaceva… si cel mai bun exemplu, scena unde a reusit sa reproduca o batalia, din filmu Mihai Viteazul…