Un semnal de alarmă al unei reputate specialiste față de abuzurile de la Muzeul de Artă Timișoara

Am primit textul de mai jos semnat de o reputată specialistă în domeniul muzeografiei, Doamna Prof. Dr. Rodica Vârtaciu. Domnia sa afost o lungă perioadă șefa Secției de Artă a Muzeului Banatului, secție care s-a desprins în 2006 și a devenit Muzeul de Artă. Am scris și eu despre faptul că pagina web a Muzeului de Artă ignoră tot ce a existat înaintea Dlui Neumann, dar fără niciun folos. Puteam fi ușor bănuit de subiectivism, fiindcă era vorba despre perioada de 7 ani în care am gestionat treburile Muzeului. Fiindcă sunt convins că presa timișoreană nu se va grăbi să semnaleze acest text, îl găzduiesc mai jos:

Mai avem nevoie de specialiști?

Schimbările survenite în ultimul timp la Muzeul de Artă Timișoara distanțează în prezent această instituție de muzeele de artă din România. Acest muzeu a fost foarte cunoscut în țară și nu numai, prin valoarea colecțiilor sale constituite printre primele din țară, încă din secolul al XIX-lea, prin valoarea activității sale muzeografice și, nu în ultimul rând, prin valoarea personalului care în ultimul secol a activat în cadrul acestui muzeu.
Încetul cu încetul orientarea muzeului s-a îndepărtat de legislația promovată de Ministerul Culturii, atingând domenii adiacente cercetării în istoria artei și în muzeografia de artă, tinzând să acopere domenii de istorie culturală, interacțiuni între acestea, dominate de cercetările conceptuale. Faptul nu ar fi decât benefic, ducând la modernizarea activității muzeului, dar… toate acestea se fac în detrimentul normelor de existență a unui muzeu de artă, în care primează cercetarea, expunerea și promovarea colecției muzeului în primul rând. Datorită existenței acestei colecții trăiește și funcționează acest muzeu și ea impune reguli de funcționare promovate de legislația în vigoare emisă de Ministerul Culturii. Din păcate, domnul director Victor Neumann se pare că nu are înțelegere pentru legislația impusă în muzeologia de artă. Prin pensionarea unor muzeografi de valoare, personalul muzeului nu a fost îmbogățit cu muzeografi cu studii de specialitate sau care au fost formați la cursurile de perfecționare organizare de Centrul de Pregătire Profesională în Cultură inițiate de Ministerul Culturii, muzeografi care să studieze în primul rând colecția și viața artistică a ariei culturale de care aparținem, activitatea acestora trebuind să vizeze clasarea colecției după cele mai noi norme muzeologice, elaborarea de tematici expoziționale și desfășurarea unor cercetări specifice patrimoniului muzeal. Angajarea în acest muzeu se desfășoară foarte original după o bibliografie unică în țară, în care predomină cărțile domnului director Victor Neumann, care, chiar dacă sunt apreciate în domeniul istoriei, filosofiei, interculturalității și conceptualității, nu dispun de materialul de bază necesar unui muzeograf de artă.
Îmi permit să amintesc de Regulamentul cadru aprobat prin H.G. 286 din 23 martie 2011, în care sunt menționate condițiile de angajare în muzeele de artă din România, de înscriere la examenele de angajare și promovare. Sunt cerute în primul rând studii de istoria artei sau de istoria și teoria artelor, cursurile de perfecționare amintite anterior sau masterate în specialitatea istoria artei. Probele de concurs conțin:
1. Interviu 30 % din nota finală: 2. Probă teoretică istoria artelor, în special, artă românească până în contemporaneitate 70 % din nota finală.
A. test de cunoștinte de specialitate, în acest caz de muzeografie, 70 % din nota finală. B. test din legislația de specialitate 30 % din nota finală.
Se trec astfel în revistă cunoștințele necesare specialității respective și a legislației, în primul rând al Legii muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311 din 2003 modificată prin legea nr. 12 din 11 ianuarie 2006. Toate aceste informații se găsesc pe site-ul Ministerul Culturii, putând consultate printr-o simplă accesare a acestui site. De reținut însă bibliografia de bază cerută unde apar numele profesorilor eminenți care au pus bazele muzeografiei moderne românești, dar care nu cuprinde în acest domeniu cărțile domnului Victor Neumann, acestea din urmă abundând în bibliografia examenelor de angajare în Muzeul de Artă Timișoara. Se pregătește acum angajarea pentru posturile de muzeografi și chiar șef de secție de specialitate. În special pentru postul de șef de secție de specialitate este necesar ca și la celelalte muzee din România să participe un muzeograf cu reale cunoștințe în domeniul colecției, a activității muzeale, a constituirii și dezvoltării patrimoniului muzeal, a normelor de clasare a bunurilor culturale din patrimoniul muzeului și ale principiilor de organizare expozițională și care are o vechime în activitatea instituției muzeale. Din publicarea bibliografiei și a celorlalte cerințe solicitate de Muzeul de Artă Timișoara în vederea angajării nu apare nimic din toate acestea.
Este de întrebat Consiliul Județean Timiș, care doar gestionează Muzeul de Artă Timișoara, de ce nu consultă hotărârile legale inițiate de Ministerul Culturii în domeniu, valabile pentru toate muzeele din țară și, în primul rând, nu consultă statutul de funcțiuni conc eput de Ministerul Culturii.
Faptul că domnul director Victor Neumann desconsideră prin afirmații publice fostul personal al muzeului care a ridicat în condiții de multe ori vitrege această instituție, desconsiderând activitatea și publicațiile lor nu face cinste unei personalități care se vrea în primele rânduri ale activității culturale a orașului, fapt remarcat și prin inserarea numelui său și a funcției până și pe bannerele de promovare ale evenimentelor muzeului.
Ca și o ultimă acțiune de desconsiderare a foștilor muzeografi este și remarca din partea directorului muzeului de a opri foștii angajați să mai colaboreze cu personalul actual al instituției. Țin să menționez că în multe muzee din Europa sunt promovate activități speciale cu fostul personal, concretizate în întâlniri sau ateliere de studiu, unde se poate transmite din experiența acestora celor mai tineri.
Articolul de față nu dorește decât să reinstaureze locul pe care Muzeul de Artă Timișoara trebuie să îl reia printre marile muzee ale României cu care la un moment dat a fost alături la manifestările specifice acestora. Până acum, de la deschiderea sa în Palatul Baroc, Muzeul de Artă Timișoara nu s-a prezentat țării cu o mare sesiune științifică pe probleme de artă, conservare și expoziții, de modernizare a activității și nu a organizat evenimente majore legate de colecția sa de artă și de aria noastră culturală, la care să participe colegi din țară și străinătate, organizată la nivel european. Cred că este foarte importantă formarea specialiștilor și valorificarea cunoștințelor acestora, care sunt în general greu dobândite și care, din păcate, nu sunt la justa lor valoare evaluate în momentul de față. Să nu ne mirăm atunci dacă nu suntem competitivi și participanți la marile evenimente internaționale în domeniu, iar publicațiile noastre nu apar în bibliografia altor muzee.

Cercetător principal I
Prof.dr. Rodica Vârtaciu,
Fost șef al Secției de Artă


Acest articol a fost publicat în Artă și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *