Ușor cu Klausi pe scări!

Așa cum era de așteptat, președintele ales nu doar suscită, ci, mai ales, emană așteptări disperate.

Nu de natură politică, ci de ORICE natură.

Din această perspectivă, ORICE constatare nouă cu privire la cotrocenizarea Președintelui nu e doar legitimă, ci și obligatorie.

Drept pentru care cred că observațiile purtătorului de cuvânt al lui Klaus J.  sunt legitime pentru noua paradigmă a lui K.J., chiar dacă ele pot părea, cumva, secundare.

Ambientul — oricât ar dori să nu creadă asta finii comunicatori — are darul, energia de a transmite, de a provoca mesaje și atitudini mult mai profunde decât ne convine să credem.

Și am să dau un exemplu din experiența mea ca director al nou-înființatului Muzeu de Artă.

Atunci când am ajuns să mă familiarizez cu acel spațiu, am observat că angajații instituției nu aveau cuier în birouri. Că mobilierul din birourile cu pricina erau niște improvizații ce creau, la rândul lor, senzația de provizorat ontologic. În sensul unei prezențe efective, și nu formale.

Așadar, deocamdată, eu cred că Președintele se află sub zodia bună a unui purtător de cuvânt senzitiv ce simte că acolo, la Cotroceni, umbrele ar trebui nu doar spălate odată cu perdelele, ci chiar înlocuite abrupt.

Asta intră într-o logică pe care chiar și eu votat-o, chiar dacă, acum, vag, mă irită.


Acest articol a fost publicat în Hermeneutică. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *