Ce-i trebuie scriitorului fin femeie vie şi frumoasă în casă?
În mod normal, să o muzeifice în dedicaţii, poezii, romane, chestii, iar apoi să se despartă furtunos de ea. Ca să scrie alte poezii, romane, chestii din pricina asta.
Domnul Ion Barbu, cunoscut publicului larg chiar sub acest nume, a demonstrat că femeia poate fi dezbrăcată de scriitori şi cu alte mijloace care scuză aproape toate scopurile, cum ar fi exclamat Oscar Lemnaru.
Aşadar, în cartea Imn hăituit de bărbaţi, apărută la Brumar, Ion Barbu ia Femeia Nudă şi o scrie, desenezeză, colorează cu poezie.
Din diverşi.
După care vin următorii fotografi şi o impresionează pe hârtie: Roman Lybaleov, Eugen Răduţ şi Ion Andrei Barbu.
Hărţuire textuală cu poezie, la temperatura camerei şi a pielii de circa 36,5 grade Celsius.
PS Fotografia de lângă e chiar din carte!
Da, de acord ca este greu sa intelegi daca nu ai decat o descriere a cartii si un conformism care te impiedica sa vezi in poezie mai mult decat versul, pagina scrisa, tiparul.Am avut deosebita placere de a participa la lansarea cartii in Jimbolia, nu pot spune ca nu am privit cu reticenta la inceput ideea de la care a pornit totul, dar ceea ce a urmat a fost mai mult decat poezie scrisa pe o piele. In conceptia mea este arta. Nu poezie, nu imagine, nu perceptie limitata asupra uneia sau alteia, ci un intreg care nu iti lasa loc pentru cuvinte ci doar pentru o lacrima si un zambet.
Anonim le poti intelege, sunt convinsa, doar trebuie sa parcurgi intreg drumul pe care il deschide cartea.
Nu le pot intelege.Daca vrei sa citesti un poet cumperi volumul de poezie nu surogatul in piele.