În fiecare martie, mă gândesc la Mircea Eliade. Și la data lui de naștere ce pare a fi când 9, când 13 martie. Un student de-al meu mi-a trimis o fotografie a modestului loc funerar al soților Eliade. Pe piatra funerară a lui Mircea Eliade scrie 9 martie. Ca și ziua în care Doamna Christinel a plecat alături de soțul ei.
Enciclopediile, cercetători importanți — Florin Țurcanu, printre ei — rețin ziua de 13 martie. În cazul biografului oficial al lui Mircea Eliade din România, Mircea Handoca, situația e mai nuanțată, fiindcă, după ce, în ediția din 1980 cărții sale Mircea Eliade. Contribuții biobibliografice, dădea data de 9 martie 1907, în stil nou, revine într-un articol din 2007 cu următoarele precizări de luat în luat în seamă și acum:
„Până în 1984, conform mărturiilor autorului toată lumea ştia: 9 martie 1907. Un important cercetător român, Constantin Popescu-Cadem, a descoperit mai multe documente despre viaţa lui Mircea Eliade, publicându-le şi comentându-le în Revista de istorie şi teorie literară, nr. 1, ianuarie-martie 1983. Este reprodus în primul rând actul de naştere nr. 1996 din 1 martie 1907, prin care se certifică naşterea viitorului scriitor la 28 februarie 1907 (stil vechi), ora 5 dimineaţa. < <Împricinatul>> confirmă această dată în Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, 1991, p. 459, ed. a II-a, 2004, p. 473, versiunea americană, vol. IV, The University of Chicago Press, p. 88. […] În vara anului 2005 s-a tipărit volumul al III-lea din Dicţionarul General al Literaturii Române ,< > Mircea Eliade (p. 18-30) e redactată de acelaşi autor: Eugen Simion. Mă aşteptam ca eroarea să fie corectată. Zadarnică speranţă! Am publicat un amplu eseu: Despre un singur articol (Observatorul cultural, nr. 40, 1-7 decembrie 2005). Arătam — la început — că Eugen Simion este o personalitate proeminentă a criticii şi istoriei noastre literare din ultima jumătate de veac. Opera lui Mircea Eliade îi era familiară de multă vreme. Domnia-sa este autorul unui studiu despre literatura fantastică a lui Eliade, apărut în Luceafărul, în ianuarie 1976. În acelaşi an publică volumul al II-lea din Scriitorii români de azi, în care e inclus capitolul de sinteză Mircea Eliade, judicios întocmit, atât informativ, cât şi interpretativ. Monografia lui Eugen Simion, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995), constituie un succes în exegeza eliadistă. Cu aceste precedente, cel mai îndreptăţit să scrie capitolul despre autorul romanului Maitreyi părea să fie Eugen Simion. Rezultatul nu a fost cel scontat, deoarece în acest capitol mişună greşelile şi inadvertenţele. Arătam în articolul din Observatorul cultural că semnalasem până atunci de cinci ori despre data naşterii scriitorului, conchizând: < >… Mea culpa! Cred că fostul Preşedinte al Academiei era suprasolicitat. Dar cei 11 cercetători care făceau parte din echipa sa de < > a Dicţionarului, de ce nu au vegheat, comunicându-i toate observaţiile critce? Să sperăm că acum… Nostimada e că, în aceeaşi revistă unde publicasem eu articolul (Observatorul cultural), peste câteva luni numai, un distins eliadist lua la rost pe autorul unei istorii literare că a îndrăznit să susţină că Eliade s-a născut la 13 martie 1907. Dar asta e data corectă! Ea corespunde celei de 28 februarie, stil vechi. Povestea nu s-a terminat aici. Editura Humanitas are salutarul obicei de a publica pe pagina a doua a fiecărui volum o succintă notă biografică despre autor. Conform primei ediţii a Memoriilor (1991), Mircea Eliade s-a născut la 28 februarie 1907; ediţia a II-a a aceleiaşi cărţi (1997) < >: 9 martie 1907; ediţia a III-a (2004) — probabil uluită — nu mai are tabel biografic. Ciudat e că ediţia a II-a a Jurnalului, tipărită în acelaşi an (2004) precizează: 28 februarie/9 martie 1907. Informaţia e falsă însă, căci diferenţa dintre calendarul iulian (stil vechi) şi cel gregorian (stil nou) e de 13 zile, nu de 9.“ (În preajma centenarului Eliade. Rectificări necesare, România literară, 2007, nr. 3)