Nu am cum să știu dacă recenta decizie a Curții Constituționale cu privire la amenzile din timpul stării de urgență este îndreptată împotriva Președintelui Iohannis și a Guvernului Orban. Speculațiile, oricât de fine s-ar dovedi, pot și ușor demontate de scorul voturilor cu care a fost adoptată: 9 la 0.

Am însă cum să știu că o asemenea decizie este, pur și simplu, îndreptată împotriva românilor. Ceea ce, în opinia mea este nu doar mult mai grav, ci, mai ales, muuuult mai iresponsabil. Și, înainte de a crește tensiunea celor care simpatizează PSD-ul și partidele lui de ciorap, vă spun că decizia CCR este — cât mă pricep eu! — una corectă. Numai că momentul în care a fost ea dată a fost unul dezastruos. Da, CCR putea amâna pronunțarea soluției, ținând cont de contextul grav în care ne aflăm, până în 14 mai. Când consecințele ei emoționale ar fi fost poate mai mici. Asta fiindcă o asemenea decizie, acum, face ca prezența polițiștilor și a jandarmilor pe străzi să devină, începând de ieri seară, una caraghioasă.

Numai că pe stradă nu este prezent nici polițistul Gicuță, nici jandarmul Goguț, ci Statul Român. Pe care, tot de ieri seară, și blajinul pensionar, și interlopul Spartacul îl scuipă între ochi cu o flegmă pusă la dispoziție chiar de cei 9 judecători ai CCR. Sociologii numesc asta anomie și ea se traduce prin lipsa de încredere în autoritatea statului fiindcă, iată, statul e făcut de râs în plină situație de criză.

Numai că decizia CCR va produce efecte pe termen lung fiindcă anularea amenzilor va rămâne întipărită multă vreme de acum înainte în memoria românilor. E limpede ca o apă limpede (clearwater) că, de acum înainte, atunci când un om al legii va dresa orice proces-verbal de contravenție, soluția aceasta nefericită va fi invocată ca un fel de nota 10 a Nadiei Comăneci într-o campionat mondial împotriva Poliției.

Mă tem că, la capitolul responsabilitate, viziune socială și înțelegere profundă a societății, toți cei 9 sunt definitiv repetenți.