Mâine seară e seara de Revelion. Șampanie, masă bogată, scaun bogat, după buget, antren, muzică, dans, mă rog, tot ce e obligatoriu la trecerea dintre ani. Nu e rău deloc! Nu e rău, fiindcă noaptea de revelion e noaptea cu cei mai mulți oameni deștepti. Destepți și în sensul de inteligenți, dar mai ales în sensul de a fi treji. Cuvântul Revelion este un neologism împrumutat din franceză și are legatură cu verbul reveiller, a se trezi, a fi treaz. Asta nu înseamna că toată lumea va fi neapărat trează la finele nopții, dar asta e altă poveste ce se tratează cu zeama de varză. Inițial, cuvântul reveillon însemna — tot în limba franceza — o masă luată noaptea târziu. Apoi a desemnat masa târzie din seara de Ajun al Craciunului, probabil de după miezul-nopții, când se încheia postul. Abia de la 1900 încoace a ajuns să denumească exclusiv noaptea dintre ani. De ce abia după 1900? Simplu, fiindcă trecerea dintre ani nu are vreo semnificație religioasa. Creștinii, de pilda, îl sărbătoreau în 1 ianuarie pe Sfântul Vasile cel Mare, fără a marca începutul noul an astronomic. Așa că, bun venit la noaptea Sfântului Nehalit Gură de Tablă.