Fără nicio îndoială, persoana cea mai mediatizată în aceste zile e madam Costica Vărzaru, directoarea liceului Dimitrie Bolintineanu, deja arestată în urma fraudării bacului în stil mafiot.

Probabil că vă așteptați să scriu, din nou, despre fraudă, șpăgi și necinste. Nu am să fac asta, fiindcă, așa cum scriam și ieri, doamna Costica nu face altceva decât să confirme.

Da, persoana confirmă încă o dată, pentru a câta miliarda oară, că duhoarea din jurul sistemului vine de la căcați și nu de la mirosul de șosete în probe de anduranță.

Dar asta e o altă chestie și acum, iată, am bucuria să vă semnalez un prenume rar, Costica, feminizat de la hipocoristicul Costică.

Asemenea lui Mitica (atenție, nu Mitică!), hipocoristic al lui Constantin, un prenume la fel de rar, dar făcut celebru de o atletă din anii 80, Mitica Junghiatu.

Pentru mine e o taină, un mister duios cum anumite nume proprii sau chiar substantive comune trec de la un gen sau sex la altul.

Oltenii, de pildă, i-au răpit vrabiei eleganța feminină și numesc „vrăbete” păsările cu pricina. Ba chiar un prieten mi-a semnalat un masculin „carete” pentru bietul gânganiu ce se dedulcește alene cu lemn.

Ca să nu spună unii că mă refer doar la sudul țării, am fost uluit să aud în Banatul cărășan un confuz „mătușoi” pentru ceea ce, îndeobște, se numește „unchi”.

Nu știu dacă e nevoie de o trimitere la psihanaliză, dar folosesc cuvântul pentru a vă semnala un nume de personaj, de data asta, absolut năucitor: Oedipa.

Oedipa Maas, protagonista miniromanului lui Thomas Pynchon, Strigarea lotului 49.