Domnișoara Crăciun Maricica a înfundat pubela de vise cu cârnați și sarmale

Nu mă calific deloc pentru a emite observații cu privire la spiritul sărbătorilor!

Și acum, când scriu aceste rânduri, sunt un amestec de visare, scepticism și reflux de cârnați ori sarmale într-o digestie încetinită.

Dar niște întrebări poate că am dreptul să îmi adresez.

Așadar, ce a mai rămas din spiritul sărbătorilor?

Un play back pios, o ipocrizie cu dinții de staniol, un cod portocaliu de mesaje cu debutul în „fie ca…”?

O concurență neloială între Supermaket și Biserică?

Pentru primele, aceleași imagini avortate din filmele lui Sergiu Nicolaescu, cu „români care iau cu asalt magazinele”.

Dar se mai poate, azi,  rezona cu ceea ce numit „spiritul sărbătorilor”?

Fără credință, asemenea sărbători mi se par asemenea unui parlament de ocnași. Ceea ce a și început să se configureze de câteva luni.

Și iarăși întreb: când politicienii ne spun că petrec sărbătorile în familie, pot să înțeleg că le petrec în La Famiglia?

O asemenea substituire e, însă, mult mai puțin amețitoare decât cea pe care zeului comerțului a comis-o pentru ca toate religiile să se bucure: l-a înlocuit pe Pruncul Isus cu un Moș din Laponia!

 

P.S. Crăciun Maricica e traducerea aproximativă a lui Mery Christmas!