Ce vrăji a mai făcut Principele Duda

Oricât aș scrie aici că Regele Mihai înseamnă pentru mine un simbol al Poporului român, tot nu voi fi crezut de Casa Regală după ce voi posta cele ce urmează.

Asta fiindcă tot ce înseamnă Casa Regală, de câțiva ani, înseamnă mai ales Principele Duda, așa că nu mă voi mai obosi să mă scuz.

Doar voi scrie că amânarea sărbătoririi Majestății Sale pentru a patra zi de după turul doi al alegerilor a fost premeditată în așa fel încât sărbătoritul zilei să fie nu Regele Nostru, ci Ponta — Dezunificatorul românilor din Diaspora. Pe care vroiau, mai mult ca sigur, să-l decoreze!

Drept pentru care, la ceas firesc de sărbătoare au fost chemați lideri importanți ai Europei. Numai că locul lui Ponta la acest ceas aniversar a fost simbolizat de un scaun gol.

Doar că această diversiune a Principelui Duda a fost răscumpărată de prezența președintelui ales care, la un moment dat, a conversat cu Majestatea Sa în limba germană.

Drept pentru care sper ca din memoria fotografică a Casei Regale să dispară fotografiile jenant de rușinoase cu Dan Voiculescu, Ion Iliescu și Călin Popescu Tăriceanu.

La mulți ani, Majestate!

Băsescu, demisia! Regele Mihai, abdicarea! Monarhie pesedisto-varanică!

Nu avem ce face!

Evidenţa e la ea acasă, aşa că Băsescu ar face bine să demisioneze, fiindcă are mari probleme cu fratele.

Regele, la fel, să abdice, fiindcă are şi mai mari probleme cu Principesa Irina.

Cu Băse nu mai avem ce face, aşa că ne focusăm pe monarhie.

Regele lasă tronul direct organizaţiei PSD de Iaşi, ca să nu se mai încurce Radu cu brichisiri, Ponta schimbă Constituţia şi aduce tot ce a mai rămas din monarhie de la Iaşi la Bucureşti într-o stclă de Rinofug, iar în 2-3 săptămâni, Margareta şi Duda îl înfiază pe Ponta.

Care se va proclama regele Victor Ponta al V-lea. În care V este iniţiala şi de la Viorel, şi de la Voiculescu.

Context prost pentru cuvântul „rege”

Cuvântul „rege” nu se simte prea bine!

De câteva zile, ecranele televizoarelor sunt inundate de sintagma regele Cioabă.

Pot accepta o asemenea formulă doar în cazul în care cuvântul rege se află între ghilimele.

Altfel,  cred eu, e o formulă de batjocură nu numai la adresa Regelui Mihai, ci și la adresa monarhiei în general.

Mă gândesc, jenat, de pildă cum se descurcă unii în anumite situații, cum ar fi adresarea. Cum ar trebui să i se spună Regelui Cioabă? „Domnule Rege”? Dar fiului mai mare, Dorin? Prințe Dorin?

Cred că presa ar fi trebuit ca, după strategica plasare între ghilimele a cuvântul „rege”, să i se scrie/pronunțe cetățeanului Florin Cioabă, în toate ocaziile, prenumele și numele, urmate, la nevoie, de cuvântul „lider”, de pildă.

Academia, prin persoana Academicianului Eugen Simion, a protestat energic atunci când cuvântul „academie” a fost folosit în diverse contexte ridicole. (Nu mă refer la Academia Cațavencu fiindcă, acolo, autoironia e asumată!)

A protestat pe bună dreptate, dar, atunci când Ion Iliescu  — acest Tataia de serviciu și Mamaia de concediu al lui Victor Ponta — a privit cu satisfacție „regizarea” și împărătizarea unor influente personaje din etnia romă, a tăcut chitic.

In fine, principesa Irina a României a fost implicată într-un scandal în care s-a aflat la un pas de a fi arestată.

Am fost mâhnit de toată tărășenia asta cu pariuri, cu lupte de cocoși, nu numai fiindcă Regele Mihai a fost departe, de-a lungul întregii lui vieți, de asemenea episoade.

Ci, mai ales, pentru că o altă principesă, Ileana, care, după ce a devenit Maica Alexandra, a ctitorit o mânăstire acolo, pe continentul nord-american.

De la monarhismul de Ștefan Gheorghiu, la monarhismul de fițe și clubbing

De fiecare 10 Mai probabil că românii meditează la ziua lor națională.

Atâta câtă mai e, atâta cât a mai rămas din ea. De fapt, 10 Mai e a doua zi de naștere a Regelui nostru!

Probabil că, după ce Regele Mihai va fi plecat la strămoși, nici din 10 Mai nu va mai rămâne ceva.

Fiindcă e limpede pentru toți că monarhia mai are încă susținători autentici grație persoanei Suveranului.

Am ezitat să scriu „susținători autentici”, dar cred că nuanța e necesară.

De câțiva ani, în România, alături de monarhiștii cei vechi, s-au ițit încă două noi categorii de monarhiști.

Una – formată din dușmanii lui Băsescu, înseamnă monarhiștii de play back, adică monarhiștii de Ștefan Gheorghiu. În mare parte, ei sunt cei ce salivează de bucurie că Principele Duda a reușit ceea ce nu a reușit Iliescu și Securitatea în primii ani de după 89. Sau care, – asemenea Varanului Voiculescu – instrumentalizează, de fapt profanează o instituție cum este Casa Regală.

A doua categorie e formată din monarhiștii de clubbing, de fițe care au impresia, probabil, că melodia cu monarhia rimează perfect cu pesedismul manglitor de caviar.

În fapt, ei sunt în perfect acord cu ikebana din decolteul târfulițelor cărora televiziunile noastre le spun cu delicatețe starlete; produc același dezgust ca și amestecul de crucioace între două ugere disperate.

Mă tem că monarhismul nu doar se manelizează tot mai mult, ci, mai ales, mă tem că familia regală a fost deja naționalizată de USL!

O întrebare adresată Majestății Sale Regele Mihai

Sire,

Cum bine știți, în ultima vreme noi, Românii, traversăm o perioadă nefericită.

Vedem cum sărăcia se adâncește, cum leul se prăbușește, cum ura și dezbinarea se propagă mai lacom decât incendiile de pădure.

Unii dau vina pe anumiți lideri, alții speră de la alți lideri, alții privesc spre Biserică. Biserica însă tace, oamenii nu mai înțeleg nimic, alții cred că au înțeles totul și că nu mai e nimic de înțeles.

Majestatea Voastră însă a avut mereu înțelepciunea să vorbească despre principii, și nu despre indivizi.

Iată de ce îndrăznesc să vă rog, Sire, să ieșiți din tăcerea Voastră mustrătoare și să ne spuneți dacă mai există principii, dacă ele au fost întinate sau dacă istoria noastră mai curge în matcă.

Pe mine m-ar ajuta mult să înțeleg!

Și m-ar ajuta să înțeleg dacă nu cumva greșesc atunci când, în gând, îmi îngădui o infimă mustrare față de Majestatea Voastră fiindcă, deocamdată, nu spuneți nimic!

 

Astăzi e Ziua Republicii Socialiste Sovietice România

Aveţi cumva certitudinea că, după monarhia abolită la 30 decembrie 1947, a urmat Republica Populară Română? De iure, da. De facto, a urmat Republica Socialistă Sovietică Română. Penultimul comisar sovietic a fost lichidat în 1989. Apoi a venit un gorbaciovist. Acum 64 de ani a început exilul Regelui. Un exil demn, asemenea abdicării de atunci. Priviţi acest fragment de film şi întrebaţi-vă de ce oare noi nu ne serbăm proclamarea republicii aşa cum s-ar cuveni. Probabil fiindcă ne este ruşine.

Jurnal cu Pacepa

Zilele trecute am citit cartea de interviuri a Luciei Hossu Longin, Față în față cu Ioan Mihai Pacepa.
Din start, observ că titlul e impropriu, câtă vreme fostul șef al DIE (Direcția de Informații Externe) din vremea lui Ceaușescu a suferit mai multe operații estetice.
De fapt, vestetice.
Pentru timișoreni, e de reținut o afirmație a transfugului conform căreia prim-secretarul județului Timiș, Cornel Pacoste, socrul fostei tenismane Nadia Becherescu, ar fi fost ”agent pe deplin conspirat”.
Ceea ce, din nou, ar trebui amendat fiindcă, dacă ar fi fost așa, nu am fi aflat asta!
Îmi plac mult sintagmele ”viceregi ai Kremlinului” şi ”ieniceri ai religiei sovietice”.
Prima, pentru dictatorii comuniști din țările satelit, a doua – pentru cei ce s-au convertit la comunism.
Îmi place mult și povestea cu Dej care, conform lui Pacepa, i-ar fi sărutat mâna Regelui la prima întâlnire după 23 August.
Dar și mă întreb dacă persoana e Pacepa și nu cumva o diversiune cu ajutorul căreia se pot lansa diverse baloane.