Arhive etichete: Tăriceanu

Ce vrăji a mai făcut Principele Duda

Posted on by

Oricât aș scrie aici că Regele Mihai înseamnă pentru mine un simbol al Poporului român, tot nu voi fi crezut de Casa Regală după ce voi posta cele ce urmează.

Asta fiindcă tot ce înseamnă Casa Regală, de câțiva ani, înseamnă mai ales Principele Duda, așa că nu mă voi mai obosi să mă scuz.

Doar voi scrie că amânarea sărbătoririi Majestății Sale pentru a patra zi de după turul doi al alegerilor a fost premeditată în așa fel încât sărbătoritul zilei să fie nu Regele Nostru, ci Ponta — Dezunificatorul românilor din Diaspora. Pe care vroiau, mai mult ca sigur, să-l decoreze!

Drept pentru care, la ceas firesc de sărbătoare au fost chemați lideri importanți ai Europei. Numai că locul lui Ponta la acest ceas aniversar a fost simbolizat de un scaun gol.

Doar că această diversiune a Principelui Duda a fost răscumpărată de prezența președintelui ales care, la un moment dat, a conversat cu Majestatea Sa în limba germană.

Drept pentru care sper ca din memoria fotografică a Casei Regale să dispară fotografiile jenant de rușinoase cu Dan Voiculescu, Ion Iliescu și Călin Popescu Tăriceanu.

La mulți ani, Majestate!

Ce nu știm încă despre turul 2 al alegerilor și cum ar putea pierde Plagiatorul

Posted on by

Vă reamintesc un banc din vremurile ceuașiste ce spune așa: Dacă la noi e atât de bine și la ei (la capitaliști) e atât de rău, de ce la noi e atât de rău și la ei atât de bine.

Ce vreau să spun eu aici cu un banc în zilele astea de tristețe? Taman ce spune bancul. Dacă ei, adică PSD-ul,  sunt atât de siguri că vor câștiga, de ce au fost atât de triști la anunțarea exit poll-urilor?

Răspunsul e foarte simplu: fiindcă PSD-ul știe ceva ce noi nu știm.

Iar acest lucru misterios pe care îl pot bănui se poate referi la următoarele:

1. Arestările ce vor urma în Dosarul EADS unde pot apărea surprize buimăcitoare.

2. Arestări sau anchete în rândul celor din Dosarul Referendum 2012.

3. Venirea Angelei Merkel în România.

4. Numirea, de către SUA, a unui ambasador la București.

5. Luptele interne din PSD, așa cum s-au observat din harta voturilor în unele zone.

6. Date noi din „Dosarul Ponta” care ar putea repune totul în discuție.

Ultima ipoteză explică și scorul surpriză al lui Tăriceanu, la care au contribuit nu doar liberalii trădători, ci și pesediștii, anteniștii, uneperiștii. Dacă Ponta pleacă, rămân să se înfrunte Iohannis și Tăriceanu.

Poate că speculațiile mele sunt „adolescentine”, dar vă invit să nu uitați un alt fapt extrem de discret: capitala României și a Europei de Est e la Deveselu.

Destinul clanului Bercea sau clan-destinul lui Băsescu?

Posted on by

Oricum am lua-o, Băsescu s-a făcut de rahat.

Taman acum, la final, s-a înecat ca țiganul la mal.

O spun/scriu asta cu mare amărăciune fiindcă am crezut în el așa cum pariezi pe un cal de curse.

În raport cu ceilalți lideri, mi se pare că este singurul om politic din ultimii 20 de ani despre care eu cred că nu s-a înșelat niciodată în problemele mari.

A avut rateuri în cele de mijloc, iar în cele de sub curea este catastrofă. (Cât privește relația cu Regele sau cu caraghiosul de „prinț” Paul, am avut reacții vegetative…)

Dar, din nou, în ciuda tuturor reproșurilor, pentru mine continuă să fie instituția pe care te poți bizui atunci când România face febră delirantă la democrație.

Ăsta e omul, dar tocmai un asemenea transfer de încredere îl face extrem de fragil.

De la Crin Antonescu, de la Tăriceanu sau de la cine o fi mai rămas din palida opoziție nu ai ce aștepta fiindcă ei își schimbă caroseria săptămânal, după cum bate vântul.

Așa că nu pot accepta scuza lui Traian Băsescu cum că fratele Mircea e matur și nu îl poate controla. Exact așa cum a ieșit de șpe ori să spună cum că unul sau altul dintre jegurile politicii românești au strivit becul, ar fi trebuit să apară în presă cu o declarație de felul: „Fratello, bagă-ți mințile-n cap!”

Așa că sunt dezamăgit și total sceptic cum că povestea lui Mircea Băsescu nu e așa cum pare.

Sigur că mă umple de scârbă povestea cu Antena 3, cu Abraham, cu „virtuosul” Tăriceanu, dar nu asta e discuția!

Și ,mai ales, mă tem că Opoziția tocmai a scăpat în clozet refrenul cu corupția din România.

Cine a lipsit, de fapt, azi, din Senatul României. Sau despre a șasea nuntă a lui Tăriceanu

Posted on by

Așadar, primul care a lipsit a fost însuși Senatul.

Asta fiindcă la referendumul din 2009, peste  78 % dintre români s-au exprimat în favoarea trecerii la un parlament unicameral!

A lipsit încrederea românilor în Parlament! Sondajele cu privire la încrederea românilor în cele două camere au forma și dimensiunile unui confet mototolit.

A lipsit un popă (dacă se poate unul fără grade) care să îi cunune pe Tăriceanu și Ponta. Fiindcă, în fond, toată ceremonia de marcare a 150 de ani de Senat românesc a fost o jalnică nuntă intre doi maneliști: Ponta și Tăriceanu. Care a participat la cea de-a șasea sa nuntă cu dar.

A lipsit apoi o voce clară și răspicată care îi amintească lui Ion Iliescu un episod din panoplia burduhănoasă a crimelor sale: intrarea minerilor în Senat.

A lipsit bunul-simț al unor turnători, ofițeri acoperiți, plagiatori, urmăriți penal care s-au aflat acolo dintr-un accident moral.

Au lipsit 4-5 procente ale unor formațiuni care își spun partide deși, la toate alegerile, nu au obținut niciodată mai mult decât marja de eroare a sondajelor de opinie.

Au lipsit istoria, cultura și bunul-simț.

Capra cu trei iezi liberală, o poziție pentru Lupul Plagiator

Posted on by

Să ne amintim:

Primul ied al trădării liberale este numitul Dinu Patriciu.

Domnia sa a încoronat execrabila trădare a turnătorului Quintus  — ce s-a alăturat guvernării pedeseriste a lui Văcăroiu — printr-un târg de circa 600 de milioane de dolari: convertirea acțiunilor Petromidia în acțiuni.

Acesta a fost punctul de plecare al epocii pe care noi  o trăim și astăzi sub pseudonimul luptei antibăsesciene.

De fapt, atunci, Băsescu a înțeles foarte clar că mogulul liberalilor a semnat pactul cu Necuratul. Dacă stăm bine și ne gândim, prin acest gest de servitute, Patriciu a anulat absolut toate rezultatele ulterioare ale scenei politice.  Nu conta nici dacă Băsescu ar fi câștigat, nici dacă Alianța DA prelua puterea, nici dacă România urma să se așeze sub umbrela Occidentului democratic. Din simplul motiv că jumătatea democratică a eșichierului politic se afla, din exact acel moment, sub influența unui personaj cu accentuate interese economice.

Or, democrațiile emergente — cum este și România –, nu își permit luxul de a fi guvernate prin grila unei asemenea strategii, fiindcă această confuzie creează mari suprapuneri între dreapta și stânga. De fapt între valorile politice și cele economice. Vreau să spun că interesele politice au o bătaie mult mai lungă decât interesele economice și adevărata misiune a unui partid politic constă în a câștiga alegerile, ci în a cântări cu maximă atenție ce câștigă pe termen lung în raport cu ce pierde pe termen scurt.

Al doilea ied al trădării liberale răspunde la triplul nume Călin Popescu Tăriceanu.

Domnia sa, în fața percepției publice, are marele avantaj că nu articulează niciun fel de minimă consistență virilă. Acest deficit de personalitate l-a mascat într-un om elegant, aristocrat și chiar delicat. Recunosc, dintre toți prim-miniștrii post-decembriști, Tăriceanu a fost favoritul meu la sectoarele maniere și elegantă confuzie. Dar — spre disperarea mea — înțelegeam mult prea accentuat că Domnul Tăriceanu nu era șeful liberalilor, ci doar ghiocelul abil argintat al intereselor pesediste.

In fine, iedul cel mai mic are nume de floare.

Domnul Crin Antonescu este exemplarul cel mai autentic al antibăsismului de peluză. Domnia sa îl urăște pe Băsescu din absolut toți plămânii săi fenechiști și, din această pricină, e cel mai sincer. Șoșetele sale transpiră antibăsescian, perciunii pletelor mitice din vremea ministeriatului său CDR-ist își neagă tangajul din aceleași motive, iar  diminețile antonesciene târzii de sub raza zeului Somn descriu onirismul perfect al politicii românești.

Ce păcat că Anto a înțeles abia acum că taman el trebuie să plătească!