Arhive etichete: Traian Băsescu

Destinul clanului Bercea sau clan-destinul lui Băsescu?

Posted on by

Oricum am lua-o, Băsescu s-a făcut de rahat.

Taman acum, la final, s-a înecat ca țiganul la mal.

O spun/scriu asta cu mare amărăciune fiindcă am crezut în el așa cum pariezi pe un cal de curse.

În raport cu ceilalți lideri, mi se pare că este singurul om politic din ultimii 20 de ani despre care eu cred că nu s-a înșelat niciodată în problemele mari.

A avut rateuri în cele de mijloc, iar în cele de sub curea este catastrofă. (Cât privește relația cu Regele sau cu caraghiosul de „prinț” Paul, am avut reacții vegetative…)

Dar, din nou, în ciuda tuturor reproșurilor, pentru mine continuă să fie instituția pe care te poți bizui atunci când România face febră delirantă la democrație.

Ăsta e omul, dar tocmai un asemenea transfer de încredere îl face extrem de fragil.

De la Crin Antonescu, de la Tăriceanu sau de la cine o fi mai rămas din palida opoziție nu ai ce aștepta fiindcă ei își schimbă caroseria săptămânal, după cum bate vântul.

Așa că nu pot accepta scuza lui Traian Băsescu cum că fratele Mircea e matur și nu îl poate controla. Exact așa cum a ieșit de șpe ori să spună cum că unul sau altul dintre jegurile politicii românești au strivit becul, ar fi trebuit să apară în presă cu o declarație de felul: „Fratello, bagă-ți mințile-n cap!”

Așa că sunt dezamăgit și total sceptic cum că povestea lui Mircea Băsescu nu e așa cum pare.

Sigur că mă umple de scârbă povestea cu Antena 3, cu Abraham, cu „virtuosul” Tăriceanu, dar nu asta e discuția!

Și ,mai ales, mă tem că Opoziția tocmai a scăpat în clozet refrenul cu corupția din România.

Iohannis a făcut primul pas către Cotroceni. Băsescu, tot către Udrea?

Posted on by

Nu cred deloc că li se poate imputa alegătorilor prezența slabă la vot! Mai întâi, fiindcă absența de la vot exprimă o atitudine.

Iar dacă eu, de pildă, mi-am exprimat o atitudine prin absența de la referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu, nu înțeleg de ce, acum, aceeași atitudine nu ar fi la fel de valabilă.

Un cetățean nu votează din obligație, ci din convingere. Nu votează împotriva cuiva — a PSD-ului, de pildă –, ci pentru ceva, cineva. Așadar, oamenii nu au ieșit la vot fiindcă nu au primit niciun mesaj consistent. Mă refer aici la electoratul dreptei care, în plus, a fost total turmentat: simpatizanții liberali l-au avut, la ofertă, pe Mircea Diaconu, recent martirizat și cu avantajul de a fi antibăsist feroce; băsiștii s-au văzut trezit  udrea-iști, ceea ce, să recunoaștem, nu e deloc același lucru cu a fi băsist. Una peste alta însă, dacă adunăm voturile pentru PDL și PMP, obținem un onorabil 20 de sută. La fel, liberalii obținut un scor aproape de 20 la sută dacă adunăm 4-5 procente din voturile obținute de Mircea Diaconu.

PSD-ul părea să fi obținut un scor excelent aseară, undeva la 43 de procente, dar dimineața i-a retezat lui Ponta mai toate speranțele: 37 % nu este un scor de bun augur pentru prezidențiale. Așadar, nu prea putem vorbi despre surprize, ci, mai degrabă, despre clasări sub așteptări.

Singura surpriză mi se pare scorul lui Mircea Diaconu, un produs electoral ce pune laolaltă imaginea sa de actor, campania Antenei 3 și, mai ales, neîncrederea tot mai accentuată a opiniei publice în partide. Cred că înțelegerea acestui fenomen l-a îndemnat și pe Iohannis să demisioneze din funcția de vicepreședinte PNL pentru a se poziționa mult mai bine în poziția de candidat independent la prezidențiale. Unde va fi preferatul Ardealului și al marilor orașe! Revenind la buimăceala Dreptei, cred că primul lucru care ar trebui făcut este să se renunțe la identificarea partidelor democratice sub sigla unei așa-zise Drepte. Mai întâi, fiindcă Dreapta este un cuvânt și neînțeles de electorat, și cu o ereditate destul de confuză, ce poate fi ușor manipulat de Stânga. Apoi fiindcă Dreapta nu acoperă ceea ce ar fi o asemenea posibilă alianță.

Asta în ceea ce privește perecepția simbolică.

În ceea ce privește morala acestor alegeri, pentru mine este foarte clar că prezența în prim-plan a Elenei Udrea la PMP va fi de rău augur pentru votanții lui Traian Băsescu. Problema PMP-ului nu a fost că PMP ar fi perceput ca partidul lui Traian Băsescu, ci că este perceput ca fiind partidul Elenei Udrea. Poate că Traian Băsescu se gândește să devină liderul PMP, dar a nu transmite acest mesaj e un semn că proiectul său se referă mai degrabă la candidatura la prezidențiale a Doamnei Udrea. Or, un asemenea gest, în opinia mea, ar consemna ieșirea definitivă din politică a lui Băsescu. Fiindcă alternativa sa e foarte simplă: ori câștigător în politică, ori cu Udrea în prim-plan! După cum o reapropiere a lui Traian Băsescu de PDL  este poate încă mai importantă decât coagularea dreptei, dintr-un motiv cât se poate de banal: e nevoie de infrastructura pedelistă din teritoriu, acolo unde partiduțele noi nu prea există în teritoriu, iar strategiile pe termen mediu (24 de ore) au aroma cafelei din cafenele.

Așadar, nu a fost chiar atât de rău cum părea aseară, dar mă sperie gândul că ar nevoie de un dezastru tip Pearl Harbour pentru a se coaliza cu cei care acum stau buimaci lângă poneii de plastilină ai propriilor statui ecvestre!

Despre adolescență, parașute și parașuți. Băsescu și Ponta

Posted on by

Să vedem cum stăm, în ultimele zile, cu afișarea în public a principalilor actori politici:

Băse, „un adolescent târziu”, se pozează cu Udrea și cu tricoul PMP-ului, pe plajă.

Să recunoaștem, e cam ridicolă postura și, asemenea tuturor gesturilor băsesciene, e și unul încărcat cu o polemică implicită: acum, față de PDL.

Ponta, după ce s-a cam băsit la „finețea” aluziilor și s-a referit la Udrea cu aluzii parașutistice, s-a afișat la Cosntanța cu Mazăre.

Despre care nu e prea riscant să spui că este un fel de Lider Maximo al parașutelor și al peștilor din Constanța.

Ei bine, faptul că Prim-ministrul se afișază cu un asemenea cioban Ghiță al țâțelor și feselor de litoral, nu e prea grav. E doar penibil.

Grav, de fapt gravissim e că Radu Mazăre are mari probleme cu o Doamnă legată la ochi: Justiția.

Or, Premierul, fost procuror, îl susține public pe un ipochimen cu mari bube în Justuție și, în același timp, are tupeul să vorbească despre „justiție băsistă”.

Așadar, Băsescu susține un partid și o femeie, în vreme ce, Domnul Victor Viorel sprijină un posibil infractor.

Evident că în această ecuație Băsescu e și ridicol, și dictator! Poate ar trebui din nou suspendat!

Evident, Victor Viorel e un mare caracter! Ca de fiecare dată, Ponta își apără membrii de justiție care are două mari probleme: arestează și e băsistă.

Fiindcă Mazăre e un Robin Hood de Madagascar.

Ceea ce mă miră la finul simț de observație al Premierului este faptul că încă ignoră adolescentismul de PC al Mazărelui.

PC nu este de două zecimale al lui Dan Voiclescu, ci înseamnă Puțoi de Club.

Aici, normele internaționale acceptă ca vârsta unui asemenea specimen să se lălăie până la maximum 35 de ani.

Or, Răducu senior, dragă domnule Victor Viorel, bate în 46!

Și Doamne ferește să îi facă Răducu Junior un nepoțel, că ne trezim, lângă Mamaia, cu o stațiune ce va purta cu mândrie numele de alint al primarului bunic-fericit: Tataia.

Doamna Elena Udrea și blugii

Posted on by

Doamna Elena Udrea a devenit, în ultimele luni, un personaj atât de important în politica românească încât eu cred că mandatul simbolic al Domniei sale tocmai s-a terminat.

Ca pată de culoare dotată cu un sutien mai magnetizat decât polii, Elenea Udrea era/este, deopotrivă, un prilej de fascinație, invidie, agresivitate, dispreț.

Totul în afară de indiferență.

Asemenea lui Băsescu — pe care toți românii îl bănuiesc că îi este amant –, Doamna Udrea seamănă cu ciorba de burtă: e o religie! Ori ai pune-o în față (sic!) în fiece zi, ori total embargo.

Personal, pe analiză de discurs, am constatat că are o frazare foarte bună a ideii, e coerentă, clară, pe alocuri chiar memorabilă.

Față de ceea ce știam despre ea prin 2005 – o distanță enormă.

Dacă ar fi să fac un clasament al femeilor din politica românească, aș fi curios să asist la o discuție în direct dintre Udrea, Daciana Ponta și Adina Vălean. Sunt convins că din ultimele două ar rămâne cel mult urme de pilitură de fier. Poate fiindcă opinia publică românească nu a avut încă cinstea să le audă pe doamnele Daciana și Adina frazând mai mult de 10 cuvinte consecutive!

Dar nu despre anduranța politică sau abilitățile lingvistice ale Doamnei Udrea este vorba acum.

Ci despre faptul că Domnia sa a năvălit în blugii PMP-ului cu un tupeu  ce îi face deservicii nu numai ei, nu numai Domnului Băsescu, ci chiar ideii de opoziție în general.

În primul rând, după venirea ei în PMP, Domnul Tomac a fost sortit unei definitive sterilizări politice, iar PMPul a intrat în conștiința publică drept partidul creat de Președinte pentru Elena Udrea.

Fiindcă — dați-mi voie să observ — la niciun miting al PSD-ului, Doamna Firea nu ar îndrăzni să își plaseze pieptul ei extrem de decorat înaintea lui Ponta.

Ceea ce înseamnă că Doamna Udrea a ajuns la finalul carierei sale de Favorită și că, dacă este onestă, va trebui să spună pe șleau ceea ce Antenele dădeau drept „proiectul Băsescu”: Udrea, pentru președinte.

Personal, mă simt cam jenat. Nu din cauza predicției Antenelor, ci din cauza predictibilității unui libido.

Al lui Traian Băsescu.

Ce noroc că Serena Williams nu e și puțin unguroaică!

Posted on by

Reacția președintelui Băsescu la declarațiile iresponsabile ale liderului unui partid extremist din Ungaria (Jobbik) mi se pare a fi supradimensionată, confuză, nediplomatică, politicianistă, nepoliticoasă și, pe termen lung, periculoasă.

Nu mă refer doar la faptul că un președinte se apucă să polemizeze cu un partid care nu e la putere, transferând, dintr-o suflare, o asemenea atitudine la nivelul guvernului de la Budapesta. Mă refer mai ales la afirmațiile conform cărora „Ungaria a devenit în acest moment un focar de instabilitate în regiune din punct de vedere al minorităților” și „România își va asuma leadershipul punerii la punct a Budapestei”.

Traian Băsescu este un politician mult prea nuanțat pentru a nu ști despre ce este vorba și mult prea versat pentru a nu fi cântărit ce câștigă și ce pierde dintr-o asemenea confuzie mai mult sau mai puțin voită.

Pot specula că asumarea rolului de lider în procesul „punerii la punct al Ungariei” poate avea o legătură cu îndepărtarea tot mai accentuată de Europa și FMI a premierului Viktor Orban. Plata întregii datorii față de FMI și independența absolută față de organismele financiare de acest fel sau față de capitalismul multinațional sunt și deziderate ale Jobbik! Ceea ce poate fi interpretat și ca un semn față de cancelariile occidentale fericit întregit de febrilitatea antimaghiară de, din păcate, prea uzată tradiție.

Fiindcă politicienii știu foarte bine că dă minunat la electorat să îți smulgi glanda tiroidă ori de câte ori vine vorba de unguri: la meciurile de fotbal, la taberele de vară, la referendumuri, la discuțiile despre autonomie și — minunat prilej! — „la o adică”.

Eu cred că președintele a pierdut un foarte bun prilej pentru a vorbi despre pericolul transferării, în numele maghiarismului, a unui extremism xenofob și rasist dublat de o ură profundă față de capitalism.

P.S. Dacă ieri seară victoria Serenei Williams în fața Soranei Cîrstea m-a întristat, astăzi mi-am zis că e un mare noroc că Serena nu e și puțin unguroaică!

Gânduri înainte de anunțarea exit poll-ului

Posted on by

USL-ul va câștiga și PDL-ul merită să piardă. A făcut ceea ce trebuia să facă, dar a făcut asta cu un cinism și o aroganță care au anulat toate bunele intenții clamate.

Aici, lucrurile sunt clare.

Nu e clar deloc dacă ARD-ul a dorit să câștige. Sau, mai bine spus, nu e deloc clar dacă PDL-ul a dorit să câștige. Sau, încă mai nuanțat, nu e clar care parte din PDL nu a dorit să câștige.

Se va vedea care au fost alianțele secrete în descrierea prezenței la vot după ora 17.

Din ceea ce știu, maghiarii nu și-au votat partidul și asta, dacă se va adeveri, va fi una dintre lecțiile mari ale politicii românești postdecembriste.

Dacă USL-ul va câștiga cu un scor zdrobitor, va avea o mare problemă. Va trebui să confirme nu programul USL, ci al PP-DD!

Cât despre Traian Izgonitul din Imn, ar trebui să așteptăm răbdurii ce ne aduc Troienele sale.

 

 

Miercurea Ciuc nu este Miercurea Hreben-Ciuc

Posted on by

Domnul Ponta a ieșit triumfător în fața presei și a spus că rezultatul referendumului reprezintă o mare victorie pentru USL.

Mai mult, a susținut că Băsescu e terminat ca om politic fiindcă, după ce a obținut peste 6 milioane de voturi în 2007, acum nu a strâns nici măcar 1 milion.

În cifre reale, cred că proporția nu este tocmai cea dată de numărul votanților, fiindcă e limpede că non-votul a fost un vot împotriva demiterii lui Băsescu.

Ceea ce i-ar putea îndemna pe partizanii lui Băsescu să susțină că președintele a obținut, de fapt, peste 50 la sută.

Este și nu este așa! Nu vom ști niciodată câți au absentat pentru a stopa demitera lui Băsescu sau câți au absentat fiindcă nu i-a interesat referendumul.

Cert e că a existat o uriașă desfășurare de forță pentru a aduce lumea la urne, ceea ce a semănat izbitor cu bancul în care mai mulți elevi ajută o bătrânică să treacă strada. Deși ea nu vroia.

Iar o asemenea isterie a aducerii la urne cu orice preț a pus într-o cu totul altă lumină non-votul, creditându-l, iată, cu semnificații eroico-politice.

Și a evidențiat că minoritatea maghiară a spus NU și UDMR-ului, și aliaților ei, și șmecheriilor de doi forinți din politica românească din ultima vreme.

 

Ce se vede cu ochiul liber la anunțarea rezultatelor oficiale

Posted on by

1. Cel mai prost a ieșit din acest referendum nu USL, ci UDMR. Procentele din Harghita și Covasna sunt nu pentru Băsescu, ci, mai ales, împotriva UDMR-ului.

2. Al doilea pierzător e USL, fiindcă a făcut o campanie și o presiune inimaginabile cu un rezultat ridicol față de cheltuieli.

3. Victor Ponta fiindcă a dat vina pentru votul maghiarilor pe Viktor Orban, ceea ce e impardonabil.

4. Dacă referendumul e invalidat, Antonescu va pierde nominalizarea la președinție și USL se va destrăma.

5. Al treilea pierzător e Casa Regală fiindcă a tăcut cu Radu Duda în coastă.

6, A câștigat Biserica Ortodoxă fiindcă nu a ieșit cu niciun mesaj, spre deosebire de Biserica Unită care a îndemnat la vot!

7. PDL-ul, care nu mai avea aer, a fost sculat din morți de două glande tiroide:  cea a lui Victor și cea a lui Crin.

8. Băsescu nu a câștigat nimic. Doar a reintrat în cărți.

 

 

Băsescu, masoneria, Kondyakov și FSB-ul

Posted on by

În presa românească a reapărut numele lui Alexandr Kondyakov, un influent și bogat om de afaceri moscovit, consilier al lui Putin.  Dacă în jurul numelui său ar fi doar calitatățile de mai sus, lucrurile ar fi fost relativ simple. Domnia sa este însă și unul din capii masoneriei din Rusia, ceea ce produce la nivelul imaginarului colectiv tot soiul de fantasme. La B1, Robert Turcescu a prezentat un filmuleț despre acest personaj, fost Mare Secretar al Marii Loji Masonice a Rusiei. (http://www.evz.ro/detalii/stiri/document-exploziv-alexander-kondyakov-consilierul-lui-putin-si-al-lui-voronin-implicat-992757.html)

Evident, speculațiile sunt legate de faptul că personajul a fost prezent în România și înainte de suspendarea lui Băsescu, în 2007, când Băsescu și Ioan Talpeș au avut niște declarații publice destul de clare în legătură cu Kondyakov și interesele acestuia în România.

Prima vizită remarcată de presa românească a fost în 2003, când el a venit la Bucureşti pentru „a susţine alegerea lui Eugen Ovidiu Chirovici în fruntea masonilor români”, nota atunci  „Cotidianul”.

În ceea ce mă privește, cred că speculațiile masonice în legătură cu acest personaj nu au nicio relevanță.

Am să încep cu anul 2003, când susținerea lui Eugen Ovidiu Chirovici de către Rusia nu avea nicio relevanță câtă vreme viitorul Mare Maestru al MLNR era consilierul lui Adrian Năstase, iar candidatura lui era privită ca un lucru folositor Ordinului în majoritatea atelierelor.

În al doilea rând, ipostaza de mason a prezenței lui Kondyakov este ridicolă pentru un înalt demnitar care vine dintr-un regim autoritarist. FSB-ul (urmașa KGB-ului) este o instanță ce controlează absolut totul, fiind greu de crezut că Masoneriei îi mai rămâne ceva din puterea ocultă cu care ea este mereu creditată.

Dar cea mai periculoasă interpretare ce se poate ivi dintr-o asemenea redistribuire de funcții și puteri simbolice se referă chiar la Masoneria Română care, iată, se vede omplicată într-un scenariu halucinant. Nu spune nimeni un asemenea lucru, dar ce poate crede omul de rând când află din presă că un influent mason rus vine la București în contextul suspendării președintelui Băsescu? Că se întâlnește cu lotul olimpic de dantelă?

Evident, Kondyakov se află în România pentru afaceri. Întrebarea este dacă aceste afaceri au legătură cu sistemul energetic al României sau, poate, cu anumite mărfuri ce ar fi putut trece spre Siria.