Mi-a plăcut mult ce a făcut Emil Cristescu azi prin Timișoara.
Verde pentru biciclete înseamnă o formă de igienă, politețe, reverență și delicatețe față de un oraș tot mai sufocat de eșapamentele mașinilor, ale bădărăniei și nepăsării.
Verdele bicicletei e o clorofilă ce scrie în caligrafia Timișoarei un haiku pentru care îți trebuie echilibru și inspirație.
Pentru mine, cel mai delicat vehicul a fost un tandem pe care l-am revăzut după ani mulți așa: prietenul și fostul meu coleg de cameră de la Căminul 16, Ioan T. Morar, alături de soția lui, Carmen.
Cred că ziua de azi m-a făcut să mă gândesc mai mult la volumul de poezii dedicat Bicicletei început în 1976.
Mi-ar plăcea să recitesc, împreună cu cine o fi, câte o bicicletă pe zi la http://bicicletavangogh.blogspot.com/
Bicicleta de ocazie povesteste cum a stat sprijinita de perete un timp infinit in fata Bibliotecii Judetene, vedea un patrat luminos cu diagonala strapunsa de gloante, un chiosc arzand si o clipa a avut impresia ca ea este aparatoarea cartilor.
Dl Morar a postat pe blogul sau si niste poze foarte frumoase.