Sunt un sclav alb.
Alb logului alb.
Un Vasile Porojan cântând blues, pe tastatura-țambal,
într-un imobil de pe strada Alecsandri.
Alex Andrii Popa.
Adevărul de azi e că vroiam să rescriu mai pe scurt
Coliba unchiului Tom.
A unghiului Atom.
A junghiului hematom.
But I can’t:
Nem tudom.