Crăciunul a intrat în România pe la Târgoviște.
Acolo unde Moș Nicolae Ceaușescu a fost stins de Managerul Infernului, Pluto.
Pluton. Militar.
Despre teoria conspirației scriu așa:
Nu cred că Un mag de la răsărit a venit glonț la el.
Au venit gloanțe chiar de la voi, de la noi, de la mine.
Și eu am tras în el.
Atunci toți am tras în el.
În el, dar, în efigie, am tras chiar în noi.
Prin Ceaușescu, am fi vrut să ne împușcăm pentru numai și numai pentru câteva ore.
Noi toți, cei lași, sublunari, apostoli ai întoarcerii obrazului gros înmiit.
De Crăciun, eu cred că noi, românii, l-am încărcat pe Ceaușescu Nicolae cu toată moartea pe care am trăit-o jumătate de veac.
Dincolo de România, lumea, azi, se copilărește.
Încă că tem că, atunci, în 89, Domnul s-a născut pentru noi resemnat prematur.
Mă bucură-Sărbătoarea-şi chiar pos(t)omorâtele-articol&comentariu,ia mai scrieţi măi flăcăi!şi de bine,şi de răi !Că m-am săturat să-l plictisesc de capul meu pe Blogger.Iulineatza să facă bine să recidiveze pe aici,iar elegiaticul…poate se mai oblojeşte…reflexivitatea se converteşte.Desigur,blogul e soluţia mai la îndemână-pentru mediocritatea mea-e destul şi atât!
Ceausescu este incă tânăr, şi asta ne istoveşte pe toţi: griul blocului din spatele altui bloc, după care priveliştea se încarcă cu alte blocuri spălăcite, clădirile istorice de printre ele, igrasia lor, transferată pe feţele noastre, discotecile pline în preajma Crăciunului, masinile care abundă şi blochează paradoxal transportul, grobianul portului tineresc, mâncarea şi prostul obicei al ,,aprovizionării” peste măsură al românilor la mall, mâncarea chinezească, luxul şi fandoselile, absurdul telefonului şi a pâinii (cum spun eu mereu: omul-român mănâncă pâine şi comunică mult). Este groza care o trăia Paler înainte să moară. Ţara se împotmoleşte în fiecare Crăciun, fiecare zi de iarnă e un chin, iar primăvara începe să se clatine tot, ah şi străzile se sfărâmă odată cu alte topiri şi deşirări.