După ce Nelu s-a înecat într-un lac
au venit la şefu’ de post mugurii din patine
să îl întrebe pînă unde mai ţine oglinzi cu
întîmplări comunale, id est sticlă pe nişte rotile,
ce strică ciclul naturii şi întoarce iarna în sat
prin ţevile vegetale de încălzire.
„O, făcu munteanul care în tinereţe îşi pierduse ceasul
la teatru, din lojă, cînd aplaudase prea tare,
va trebui să regăsiţi cometa de-oţel
ce nici din gînd nu-mi dispare
pînă mîine la patru.”
Iar pentru ca să ştie ora precisă
un mugur se încălzi şi se făcu o
extraordinară caisă.
(Din volumul Ochiul inimii, Facla, 1988)