Poate că într-o bună seară voi scrie povestea minunată a Fulgului de zăpadă care a stat în pat o iarnă întreagă fiindcă avea febră.
Evident că voi descrie cum, în acel anotimp, mama sa, Nourofena Răceală și Viscol a stat lângă el, culcată pe blana lui Fram Ursul polar.
Ca să viseze minunat un vis cool.
ca tot nu stiati ce sa postati de 17 decembrie, in amintirea celor cazuti, respect !
http://www.youtube.com/watch?v=H9SW-dgOodY
Mori, pentru idea ta si pentru patima ce te-a hranit
Mori, pentru dreptatea ta si pentru lacrima ce-ai irosit
Mori, pentru speranta ta, moare ultima, fi pregatit sa mori
(fi pregatit sa mori)
Mori pentru pamant
Pentru tot ce este sfant
Fiu al Domnului
Mori in locul Lui
Mori, pentru cuvantul dat si pentru cel luat si interzis
Mori, in lupta, nu in pat, in haine de soldat, cu un ochi inchis
Mori, nebun si-nsingurat, cu sufletul curat si neatins de flori
(pregatit sa mori)
Mori pentru pamant
Pentru tot ce este sfant
Fiu al Domnului
Mori in locul Lui
Mori, mori, mori!
Aveţi dreptate şi D-v.Da,aţi scris,cine de pe aici se aştepta la vreo pioasă…din acelea,era limpede că “stilul e omul”. Vin însă cu o completare la Nichita: când eşti funcţionar-pe lângă ficţionar,boala profesională ar putea fi tot cu grad înalt de morbiditate…
Da, aveți dreptate să ne reamintiți de Nichita. Am scris aici de el:
http://marceltolcea.blogspot.com/2008/05/nichita-o-vodc-mare.html
Chiar aşa ,poate vei scrie…
Din Nichita,cel ce a plecat într-o zi de 13 recembrie din ’83,zi pe care nu ştiu de ce mi-o amintesc perfect-de pildă ştiu cine mi-a dat vestea,chiar pe Corso,din Nichita -Hristea,n-au rămas doar oasele albite…oricâtă contestare ar mai apărea…
Vine o zăpadă care anulează
staticul de multul rut
al copacilor din oază
care i-am văzut
Ei se înmulţesc numai cu timpul
cum mă înmulţesc şi eu
numai sus pe pietre ca Olimpul
Dumnezeu se înmulţea cu Dumnezeu.
El glumindu-mă pe mine,ţie-şi rîde
şi mai dă ninsoare cu zăpadă
eu mă uit la tandrul meu de gîde
ceasul siei luimi-l dau podoabă.