* Bărbatul rus – gazpromic, putinaş ori invadator – a fost cam diabolizat în ultima vreme.Dar femeia rusă, cum ar veni Rusoaica? Zic şi eu un titlu despre felurimea femeii rusoaice : Între Anna Karenina şi Anna Kurnikova. De ce o rachetă printre liniile de cale ferată ale unui celebru suicid? Fiindcă toată istoria tenisului de câmp feminin nu reţine nici măcar un suicid ratat, darămite unul tolstoian.
* Diferenţa între Anna Karenina şi Zoe Trahanache, observ acum, nu e prea mare, stimaţi cititori. Caragiale însuşi, oarecum prizonier al convenţiei comice pe care şi-o asumase, nu prea îndrăzneşte să o maculeze pe onorabila şi, dintr-un anumit punct de vedere, îi dai rezon. Biletul dulce — cum s-ar spune în limba franceză a lui Brillat Savarin — rămâne unul dintre marile mistere ale culturii române. Nu vom şti niciodată ce e scris pe acel peticel şi poate că merităm să nădăjduim că e scris un lucru tulburător de frumos. Şi ce putea face Conu Iancu cu Zoe, cu Viaţa adică, în traducere, de vreme ce nu e clar dacă prin reşedinţa acelui judeţ de munte, momentan, liniile de cale ferată se regăseau cu adevărat, una pe alta, fireşte, la infinit. Ori dacă Ele nu vor fi fost descriind pe atunci decât siajul unor oţeluri imaginare? Etimologic, aşadar, Zoe e incongruentă cu suicidul.
* În legătură cu rusoaicele, e bine să ai o anumită experienţă a realului. Am aflat asta prin 1979/80, când am poposit mai îndelungat în apartamentul unor prieteni. Acolo, într-o anume seară de toamnă, iubita lui Doru V., o rusoaică prin naştere, a intrat definitiv în viaţa lui iar pe noi, Ceilalţi, ne-a tulburat cu mâna ei dreaptă. Exact aceea cu care Aliona a luat din acvariul comunitar un peştişor grăsuliu şi roşu, asemenea Stelei de deasupra Kremlinului, şi l-a mângâiat cu naturaleţe preţ de — să fi fost — zece secunde. După care l-a aşezat înapoi.
Probabil fără nici un motiv.